ADVERTISEMENT

Când lucrurile par ireale, este o iluzie sau o perspectivă?

Când lucrurile par ireale, este o iluzie sau o perspectivă/ Freepik
Când lucrurile par ireale, este o iluzie sau o perspectivă/ Freepik

Te-ai întrebat vreodată dacă este totul cu adevărat real? Conform unui profesor de la Institutul Stevens de Tehnologie, unde predă acesta, unul dintre elevii săi a trăit mereu cu senzația că trăiește într-o continuă stare de irealitate, încă din copilărie. De curând, a realizat un film despre acest sindrom pentru lucrarea sa de licență, pentru care a intervievat mai multe persoane printre care și pe profesorul său.

Camille mărturisește în cadrul filmului său că există un perete de sticlă între ea și toți cei din jurul său. Filmul său a primit titlul de „Depersonalizat, irealizat, descompus”.

Irealizarea și cu depersonalizarea se referă la sentimente pe care lumea exterioară, dar și tu, le consideri ireale. Reunind cei doi termeni, psihiatrii definesc această tulburare de depersonalizare ca fiind una persistentă sau recurentă. Se referă la experiențe de irealitate, detașare sau de a fi un bun observator, din zona externă, în ceea ce semnifică gândurile, sentimentele, senzațiile, corpul sau acțiunile cuiva anume.

Citește și: Hrană pentru creier. Există o legătură directă între dietă şi sănătatea mentală, ce alimente să consumăm pentru a preveni depresia, boala secolului XXI

Unii oameni experimentează irealizarea din senin, iar alții doar în circumstanțe stresante, cum ar fi în timp ce au de trecut un test sau un interviu pentru un loc de muncă. Psihiatrii prescriu psihoterapia și medicamentele, printre care se numără antidepresivele, în momentul în care sindromul are ca rezultat stresul sau insuficiența în domeniile sociale, profesionale sau alte domenii importante de activitate.

În anumite cazuri, irealizarea rezultă din boli mintale grave, cum este schizofrenia sau halucinațiile, de exemplu LSD. Cazurile extreme, de obicei cele asociate cu leziunile cerebrale, se pot manifesta ca iluzia lui Cotard, care mai e numită și sindromul cadavrului ambulant, sau iluzia Capgras, stare în care, ai convingerea că, oamenii din jurul tău au fost înlocuiți de impostori.

Profesoara a fost foarte bucuroasă că studenta sa, Camille, a atras atenția asupra acestor tulburări, deoarece irealizarea aceasta ridică o serie de întrebări filosofice profunde. Înțelepții antici, dar și moderni, au sugerat că realitatea de zi cu zi, în care ne ocupăm viața, este cu totul o iluzie. Platon a comparat aceste percepții despre lucrurile care se află pe peretele unei peșteri. Filosoful hindus Adi Shankara, din secolul al VIII-lea, a afirmat că realitatea din urmă e un câmp de conștiință etern, nediferențiat. Doctrina budistă a anatta confirmă că până și sinele nostru este o stare iluzorie.

Citește și: Cât de sănătos sau nociv este să dormi în timpul zilei. Experții în somn ne spun cât şi cum să dormim și riscurile la care ne expunem dacă depășim limitele

Filosofii moderni, cum este Nick Bostrom, vorbesc despre ideea că, cosmosul nostru e cel mai probabil o simulare, o realitate virtuală creată de echivalentul unui hacker adolescent plictisit. Poziția filosofică cunoscută sub numele de solipsism insinuează că, suntem singura ființă conștientă din univers, iar toată lumea din jurul nostru este conștientă de acest aspect. După cum am mai menționat, unele interpretări ale mecanicii cuantice subminează statutul realității obiective.

Derealizarea este ca și o palmă dată pe față. Această palmă distruge monotonia vieții și te trezește la realitate. Îți amintește că, lumea e ciudată, oamenii sunt ciudați și la fel și tu. Prin ciudățenie ne referim la improbabilitatea infinită și la starea de inexplicabilitate. Tot ciudățenia cuprinde și toate proprietățile bipolare ale existenței noastre, frumusețea, dar și urâțenia sa, bunătatea și cruzimea, binele și răul.

Te-ar putea interesa și

Cele mai citite