De curând s-a realizat un studiu, care ne spune în felul următor: traumele părinților pot fi transmise în genele copiilor noștri. Acest studiu a fost bazat pe supraviețuitori ai Holocaustului, iar acesta ar arăta că, modificările genetice ce au loc la nivelul experiențelor traumatice suferite de ei, se pot transmite și copiilor lor.
Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada Holocaustului, au ajuns să fie uciși destul de mulți oameni, în jur de șase milioane de evrei, de toate vârstele, marea majoritate din Europa. Una dintre echipele de cercetători de la spitalul Mount Sinai, din New York, condusă de Rachel Yehuda, care a implicat în studiu 32 de evrei (atât bărbați, cât și femei) vorbește despre acest proces în sine. Aceștia fie au fost închiși într-un anume lagăr de concentrare nazist, fie au fost martori sau un fel de experiment de tortură, fiind nevoiți să se ascundă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Citește și: Bebelușii care se joacă împreună și socializează cu alți copii, au o mai bună sănătate mintală
Această echipă a analizat, în amănunt, genele copiilor acestora, despre care se cunoștea într-o oarecare măsură că, sunt mult mai predispuși la a suferi de tulburările de stres, și mai apoi, au comparat rezultatele lor cu cele ale familiilor de evrei, din timpul războiului.
„Schimbările genetice la copii pot fi atribuite doar în cazul expunerii părinților la Holocaust”, spune Yehuda. Acest proces de transmitere a traumelor părinților în cazul copiilor, poartă denumirea de moștenire epigenetică.
Oricum, acest proces este unul controversat, deoarece genele conținute de ADN constituie unicul mod de a transmite niște informații biologice între generații. Aceste gene ajung să fie modificate de către mediul înconjurător prin diferite etichete chimice, care se amestecă cu ADN-ul uman. În urma unor alte studii, aceste etichete pot, într-o anume măsură, să fie transmise de la o generație la cealaltă, ceea ce ne duce cu gândul la ideea că, mediul ar putea avea un impact major asupra sănătății copiilor noștri.
În altă ordine de idei, tot Rachel a fost interesată și de o regiune mai specială a creierului, cea legată de reglarea hormonilor de stres, care este cunoscută ca, una afectată de traumă. Rachel spune așa: „Dacă este vreun efect transmis de traumă, acesta s-ar putea afla într-o genă, care are legătură cu stresul ce ne modelează felul în care noi putem face față mediului nostru”.
Citește și: Animalele de companie ajută copiii să-și dezvolte creierul. Iată de ce este bine ca micuțul tău să aibă un prieten blănos
Ca parte a cercetării, oamenii de știință au găsit o serie de etichete epigenetice, în această parte a genei, atât la supraviețuitorii Holocaustului, dar și la descendenții acestora.
Totuși, nu este ceva încă bine stabilit în aceste etichete, ceva ce poate fi transmis în mod sigur și la copii. Legat de informațiile genetice din spermă și din ovule, nu ar trebui să fie afectate de către mediu – fapt, pe care, cercetătorii l-au considerat ca a trebui eliminat imediat după ce ar avea loc fertilizarea.
Ca o concluzie, studiul întocmit de către Yehuda a făcut progrese utile. Ceea ce putem vedea noi aici, este începutul unei înțelegeri a modului prin care o generație răspunde la experiențele alteia.
