Un fenomen des întâlnit în știință este sindromul impostorului. Situație în care, cu cât știi mai multe pe o anumită temă, cu atât simți mai mult că nu ești expert în domeniul respectiv, că e imposibil să fii o autoritate în această temă.
De partea cealaltă avem ceva numit efectul Dunning-Kruger. Este un rezultat în psihologie care spune că oamenii care nu au cunoaștere sau expertiză într-un domeniu tind să posede o încredere că sunt, de fapt, foarte bine informați despre acel domeniu.
Cu toții ne-am lovit de astfel de personaje, uneori sub-mediocre, care ne-au irosit timpul cu pălăvrăgeala lor. Dar specialiștii ne avertizează că nu este vorba doar de lăudaroșenie, ci chiar de o boală în sine. Fenomenul a fost testat pentru prima oară într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999 de David Dunning și Justin Kruger de la Departamentul de Psihologie al Universității Cornell.
Citește și: Pandemia a schimbat percepția românilor despre birourile în care lucrează. Grija pentru sănătate a devenit prioritară, aproape jumătate dintre angajați doresc să fie protejați la locul de muncă
Într-o serie de studii care i-au avut ca subiecți pe studenții lor de la cursurile de psihologie, cei doi au notat aprecierile acestora despre ei înșiși asupra abilităților de raționament logic, cunoștințelor gramaticale și umorului. După ce li s-au arătat rezultatele testelor proprii subiecților li s-a cerut să estimeze poziția lor în lot. Cei competenți și-au estimat poziția corect, în timp ce incompetenții și-au supraestimat poziția.
De-a lungul a patru studii, autorii au observat că subiecții clasați în ultimul sfert la testele privind umorul, gramatica și logica și-au supraestimat cu mult posibilitățile. Deși testele îi situau la nivelul de 12 % (în al patrulea sfert) ei s-au estimat la nivelul de 62 % (în sfertul al doilea). În același timp, cei cu adevărat pricepuți au avut tendința să-și subestimeze competența lor.
Studiile asupra efectului Dunning-Kruger s-au concentrat asupra subiecților americani. Un studiu asupra unor subiecți din Asia de Est sugerează că asupra acestora acționează un efect contrar efectului Dunning-Kruger. Cei din Asia de Est tind să-și subestimeze nivelul și consideră acest lucru ca o motivație să ajungă în rând cu ceilalți.
Deși aspectele şi concluziile referitoare la acest subiect sunt încă relativ noi, aprecieri asupra situației în care incompetenții se cred atotștiutori au fost reflectate de mai mulți gânditori de-a lungul istoriei. De la Confucius, care spunea că „Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”, la filosoful Bertrand Russell, care se plângea că „unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că cei care au certitudini sunt proști, iar cei cu imaginație și competență sunt plini de dubii și indecizie”, savanți au capotat neputincioși în fața nătărăilor cu pretenții.
Citește și: Ce s-ar întâmpla dacă te-ai trezi în timpul unei operații pe creier. Motivele pentru care anestezia nu este eficientă de fiecare dată
Chiar și Charles Darwin remarca abătut că „ignoranța generează mai des încredere în sine decât cunoștințele”. Geraint Fuller, într-un comentariu notează că Shakespeare și-a exprimat aceeași impresie în piesa Cum vă place: „Nătărăii se cred deștepți, dar înțeleptul știe că e prost”.
Trebuie subliniat totuși că efectul Dunning-Kruger nu poate fi asimilat neapărat unui IQ scăzut și fiecare dintre noi poate fi expus la un moment dat acestui ‘’sindrom de supra-apreciere, supra-estimare’’.
O minte ignorantă, sublinia David Dunning, nu este un vas gol şi curat, ci umplut cu o serie de experiențe înșelătoare şi inutile, teorii, fapte, perspective, strategii, intuiții, certitudini false, unele create încă din copilărie, care, din nefericire, la mulți oameni, sunt echivalente cu adevărata metacogniție (cunoașterea despre propria cunoaștere).
În astfel de condiții, creierul devine “o adevărată mașină de dezinformare” care, cuplată cu incapacitatea de autoevaluare, ar putea limita, pe termen lung, posibilitatea de a evolua a oricui şi de a înțelege că adevărata înțelepciune rezidă în a ne auzi adevărata voce interioară si în a avea o justă reprezentare a propriilor capacități intelectuale, afective, profesionale si de a acționa in consecință.
Efectul se poate preveni prin:
- a continua să înveți chiar dacă crezi că ai ajuns să știi foarte multe într-un domeniu;
- a solicita tot timpul feedback de la cei din jur despre ceea ce faci sau despre ideile pe care le ai;
- a te întreba mereu cât de mult știi despre un domeniu.
