Ziua Internațională a Foamei, marcată anual pe 28 mai, își propune să atragă atenția globală asupra foametei și sărăciei. Această inițiativă a fost lansată în 2011 de organizația The Hunger Project și are ca obiectiv educarea publicului cu privire la cauzele și efectele foametei, precum și încurajarea măsurilor concrete pentru securitatea alimentară. Deși în România data nu este oficializată prin lege, presa și ONG-urile o marchează pentru a sensibiliza opinia publică.
Statistici globale alarmante
Pe plan mondial, foametea rămâne o criză majoră. Raportul SOFI 2023 al ONU arată că, în 2022, între 691 și 783 milioane de oameni au suferit de foame, cu o valoare medie de 735 de milioane. Acest număr a crescut cu 122 milioane față de 2019, din cauza pandemiei COVID-19, a schimbărilor climatice și a conflictelor armate (inclusiv războiul din Ucraina). Însă acesta este doar vârful icebergului: aproximativ 2,4 miliarde de oameni suferă de insecuritate alimentară (nu au întotdeauna acces la alimente suficiente şi nutritive), iar peste 900 de milioane trăiesc în insecuritate alimentară severă.
Aceste cifre se traduc prin drame umane: în numeroase țări vulnerabile foametea lovește grav copiii. De exemplu, 2024 a înregistrat 295 de milioane de oameni cu foame acută (situații de urgență alimentară), cu 13,7 milioane mai mult decât anul precedent. Malnutriția cronică afectează aproximativ 38 de milioane de copii sub 5 ani la nivel global, iar multe regiuni – precum Africa Subsahariană şi părți din Asia – au cote de subnutriție extrem de ridicate.
Citește și: Ziua Națiunilor Unite. O zi internațională a speranței
Cauze principale: Globul suferă din cauza unui lanț de crize suprapuse. Pe de o parte, pandemia de COVID a perturbat lanțurile alimentare și economiile, lovind veniturile familiilor sărace. În paralel, conflictele armate majore (de ex. în Ucraina, Siria, Yemen, Sudanul de Sud) privând milioane de terenuri agricole și piețe de funcționare, iar zonele de conflict concentrează circa 60% din populația cu foame severă. Pe de altă parte, schimbările climatice extreme – secetă cronică, inundații repetate sau valuri de căldură – reduc drastic producția de alimente în multe țări (Africa de Est, Sahel, India etc.). La acestea se adaugă creșterea accentuată a prețurilor mondiale la alimente și energie, care îi lovesc suplimentar pe săraci. În consecință, noul „normal” global include conflicte îndelungate și șocuri climatice care împing tot mai multe persoane spre foamete, potrivit UNICEF. Secretarul general al ONU avertizează că scopul de Zero Foame până în 2030 este departe, proiectând aproape 600 de milioane de oameni încă flămânzi în 2030.
Eforturile comunitare contează: de Ziua Internațională a Foamei și în fiecare zi, organizațiile umanitare îndeamnă la solidaritate și acțiune concretă, înțelegând că foametea nu înseamnă doar lipsa hranei, ci reflectă inegalități economice, sociale și de mediu.
De ce rămâne relevantă în 2025
Problema foametei este de actualitate în 2025 pentru că tendințele negative persistă. Numărul oamenilor flămânzi este în continuă creștere față de perioadele pre-pandemie, iar conflictele recente din Orientul Mijlociu și Africa fac ca situația să se deterioreze. Raportul Global al Crizelor Alimentare arată că secetă severă și inundații din 2024 au agravat foametea în regiuni deja fragile. De asemenea, finanțarea umanitară globală a scăzut, în condițiile în care nevoi tot mai mari nu sunt acoperite – un factor pe care secretarul ONU îl consideră o „trădare a umanității”, pentru că harta foametei coincide cu cea a sărăciei și a inegalităților mondiale. Astfel, și în 2025 probleme precum foamea și sărăcia rămân subiecte de maxim interes, cerând intervenții urgente de politici și voluntariat.
Sărăcia și foametea în România
Deși România este o țară europeană, are dificultăți serioase în eradicarea sărăciei și asigurarea hranei. Statisticile naționale arată că aproximativ 6% dintre români au declarat că le-a fost foame în 2023, iar unul din zece se descurcă foarte greu cu cheltuielile zilnice. În sondaje, creșterea prețurilor la alimente și energie (29%) și războiul din regiune (24%) sunt cele mai mari motive de îngrijorare ale românilor, potrivit IRES. Este semnificativ că România are cel mai ridicat risc de sărăcie relativă din UE, peste un sfert din populație fiind în risc de excluziune socială. În zonele rurale, riscul de sărăcie extremă (sub 1,90 $/zi) este de patru ori mai mare decât în orașe.
Copiii și mediile defavorizate
În România datele privind copiii săraci sunt îngrijorătoare. Salvați Copiii raportează că 1,5 milioane de copii români (aproape 42% din total) sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială. Un studiu recent realizat în mediul rural de World Vision arată că aproximativ 23% dintre copiii din sate se culcă flămânzi, din cauză că nu au suficientă mâncare acasă. De fapt, în comunități rurale aproximativ 250.000 de copii trăiesc în sărăcie extremă și se confruntă cu multiple nevoi (lipsă de hăinuțe, de apă curentă, renunțarea la școală). Copiii din Nord-Est (Moldova) și Sud-Vest (Oltenia) sunt deosebit de afectați, regiuni cu rate ale sărăciei mult peste media națională. În mediul urban, situațiile de șomaj cronic sau locuințe improprii agravează de asemenea riscul de foamete ascunsă.
Inițiative locale și ONG-uri
În fața acestor realități, societatea civilă și autoritățile dezvoltă soluții. În România funcționează bănci de alimente – organizații neguvernamentale care colectează produse donate de la companii și supermarketuri pentru a le distribui familiilor nevoiașe. Prima astfel de bancă a fost înființată în 2016 în București, iar până în 2021 s-au creat opt filiale regionale care acoperă toată țara.
Citește și: Ziua Internațională a Voluntariatului. Astăzi celebrăm activitatea care aduce un pic de bine în viața celorlalți
De exemplu, „Banca pentru Alimente Cluj” sau „Banca de Alimente București” donează lunar tone de alimente către cantine sociale și asociații caritabile locale. Pe lângă acestea, au apărut și cantine sociale pentru persoane vulnerabile: în 2021 a fost deschisă în București prima cantină socială privată, finanțată de un lanț de supermarketuri și o fundație, care a oferit zilnic 500 de mese calde gratis celor fără adăpost sau familiilor cu venituri mici. Alte programe similare sunt operate de Biserică (Caritas, Parohii implicate), de Asociații creștine (Remar, Deșteptarea) și ONG-uri precum World Vision sau Salvați Copiii. De exemplu, Salvați Copiii România duce campanii de strângere de fonduri pentru a asigura o masă caldă zilnică copiilor vulnerabili, sub sloganul „Foamea distruge educația”.
Aceste inițiative reamintesc că fiecare porție contează: o masă oferită unui copil nu înseamnă doar hrană fizică, ci și șansa unei educații și a unei vieți decente. În 2025, Ziua Internațională a Foamei subliniază necesitatea ca autoritățile și societatea să colaboreze: de la politici publice de sprijin social (alimente în școli, ajutoare alimentare) până la implicarea indivizilor (donează mâncare neperisabilă, voluntariat la cantine), toți putem acționa.
Foametea continuă să fie o amenințare majoră și în anul 2025, la nivel global și local. Chiar dacă trăim într-o perioadă de avans tehnologic și creștere economică, militanții pentru drepturile omului și organizațiile ONU ne reamintesc că foamea nu a dispărut: ea afectează milioane de oameni, îndeosebi cei mai săraci și vulnerabili. De Ziua Internațională a Foamei este important să ne informăm și să ne mobilizăm: doar prin conștientizare şi acţiune colectivă putem schimba cifrele îngrijorătoare ale foametei. Solidaritatea și susținerea inițiativelor locale (bănci de alimente, cantine, campanii caritabile) sunt pași concreți spre o lume fără oameni care adorm flămânzi.
