George Soros (n. 1930, Budapesta) este un investitor miliardar și filantrop de origine maghiară care a devenit cetățean american. Provenind dintr-o familie evreiască înstărită, el a supraviețuit Holocaustului folosind acte de identitate false. După război s-a mutat la Londra (studii la London School of Economics) și în 1956 a emigrat în SUA, unde a lucrat în finanțe.
În 1970 a înființat propriul fond de investiții (Soros Fund Management), devenind unul dintre cei mai de succes manageri de fonduri speculative din lume. Cu banii câștigați, Soros a creat în 1984 Open Society Foundations – rețeaua globală de organizații filantropice inspirată de ideea „societății deschise” a filozofului Karl Popper. Fundațiile sale activează în peste 100 de țări, promovând educația, drepturile omului și democrația. Până în 2017, Soros a donat peste 32 de miliarde de dolari fundațiilor sale. De asemenea, el a finanțat burse pentru studenți sud-africani de culoare împotriva apartheidului și, după Revoluția Română, a fondat la Budapesta Central European University pentru a încuraja educația critică în Europa de Est.
George Soros în discursul public din România
În România ultimilor ani, numele lui George Soros este frecvent invocat în campanii politice și dezbateri mediatice, mai ales de politicienii populisti şi radicaţi. Spre exemplu, candidatul independent Călin Georgescu (fost președinte CNCD) a declarat în 2025 că, dacă ar ajunge președinte, prima sa măsură va fi să interzică „toată rețeaua Soros” din țară, susținând că aceasta subminează educaţia naţională („…distrugi educația unui popor, ai țara în mână”). Aceste declarații au fost interpretate drept un demers de mobilizare a electoratului suveranist într-o „stare de asediu” permanent, așa cum observă și Csaba Asztalos, șeful Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Citește și: Alegerile prezidențiale 2025: Nicușor Dan vs. George Simion – finala surprizelor și miza uriașă pentru România
De cealaltă parte a spectrului politic, reprezentanții formațiunilor pro-europene resping retorica anti‑Soros. Lidera USR, Elena Lasconi, a afirmat fără echivoc că „George Soros nu a făcut rău României prin bursele de studii oferite” și a condamnat ca „apucături fasciste” listele negre care circulă în spațiul public. Ea precizează că în aceste liste se regăsesc „peste 100 de nume” de jurnalişti, actori, scriitori și politicieni din partide concurente, etichetați drept „soroșiști” de către adversari. De altfel, numeroși politicieni suveraniști (de la AUR sau extremele dreptei) împărtășesc aceste teorii conspiraționiste. De pildă, liderul AUR George Simion a acuzat în repetate rânduri „ONG-uri de tip Soros” (ex. Declic, Funky Citizens) că ar strânge ilegal baze de date de email și ar acționa împotriva „intereselor poporului”. În ansamblu, în discursul politic românesc Soros este asociat de către rivali cu o „rețea oculte” care ar influența școli, mass-media și justiția, fără dovezi concrete.
Teorii ale conspirației despre Soros
La nivel global și regional circulă numeroase teorii ale conspirației în care George Soros este portretizat drept un „puppet master” al evenimentelor mondiale. În Ungaria, premierul Viktor Orbán a spus, de pildă, că ONG-urile care ajută refugiați reprezintă „o coluziune a traficanților de persoane… finanțate din bani străini”, subliniind pe ton jignitor: „Să-i spunem pe nume: George Soros le finanțează”. În România, asemenea narative au fost preluate de canale populiste: de exemplu, în timpul protestelor anti-corupție din 2017 o televiziune apropiată guvernului a susținut – fără niciun argument – că manifestanții (până și câinii lor) ar fi fost plătiți de Soros („Adulții au fost plătiți cu 100 de lei… copiii 50 de lei… şi câinii au fost plătiţi cu 30 de lei”).
Multe dintre aceste acuzații fanteziste au fost demontate de jurnaliști și fact‑checker‑i. O analiză a portalului Ziariștii enumără cele mai trăsnite afirmații conspirative care au circulat în România: Soros ar fi „Anticristul”, ar fi cauzat crizele financiare globale („a provocat căderea lirei sterline în 1992, criza din Asia 1997, criza financiară din 2008”), ar fi „distrus Uniunea Sovietică” ca să umple Europa cu migranți africani și ar sponsoriza fărădelegile de pe planetă (de la trafic de droguri și terorism, la „finanțarea eutanasiei” și cenzură). Toate aceste „informații” sunt prezentate ca falsuri, lansate în spatele uneia dintre cele mai orchestrate campanii de propagandă politică postbelică. De asemenea, acuzația conform căreia Soros ar fi colaborat cu naziștii în timpul Holocaustului – promovată de oficialitățile ungare – este infirmată de dovezi istorice: George Soros avea doar 14 ani, iar el însuși a explicat într-un interviu că s-a dat „fiu fictiv” al unui funcționar de la Ministerul Agriculturii pentru a supraviețui și nu a ajutat la niciun act antievreiesc.
Declarații publice relevante ale lui Soros
În ultimii ani, George Soros a participat la dezbateri publice despre viitorul democrațiilor europene și despre provocările globale. În 2019 el a semnalat că Uniunea Europeană se află într‑un „moment revoluționar” și a comparat conducerea actuală a UE cu un fost „Politbiro” comunist aflat în declin. Într-un editorial pentru Project Syndicate (reluat de HotNews), Soros avertiza că populismul anti‑european câștigă teren, astfel încât partidele antieuropene ar putea avea „un avantaj considerabil în următoarele alegeri” ale Parlamentului European. Soros insistă că fără reforme instituționale și respectarea principiilor UE (democrație, stat de drept) Uniunea riscă să se „prăbușească precum URSS-ul” din 1991.
Citește și: Cursul valutar a luat-o razna? De ce a ajuns euro peste 5 lei și cum ne afectează pe toți
Un alt subiect constant al discursului său a fost criza refugiaților. În 2016, de pildă, el a pledat public pentru un mecanism european de relocare voluntară a migranților, sugerând fixarea unei cote anuale de 300–500 de mii de refugiați pentru întreaga UE. Potrivit lui Soros, această abordare ar oferi claritate migranților și ar împărți povara între state, în loc să lase Grecia ca „penal de izolare” (așa cum criticase tratatul UE cu Turcia). El a propus totodată mobilizarea unor resurse financiare masive (peste 30 de miliarde € pe an) pentru sprijinirea țărilor de tranzit și uniformizarea standardelor de azil în bloc.
Pe plan geostrategic, Soros s-a pronunțat cu tărie în contextul crizei ruso‑ucranene. La Conferința de Securitate de la München (feb. 2023) el a susținut că o victorie ucraineană ar avea un efect devastator asupra „imperiului rus”, accelerând destrămarea sa: „țările fostei Uniuni Sovietice abia așteaptă să vadă rușii învinși în Ucraina, pentru a-și afirma independența” – ceea ce, în opinia lui, ar face din Rusia o amenințare mai mică pentru Europa.
„Soroșist” în discursul public românesc
În România, adjectivul „soroșist” (sau substantivul „sorosist”) a devenit un termen peiorativ folosit de politicieni și propagandiști de extremă dreapta pentru a eticheta orice persoană sau organizație considerată a adera la viziunea liberal‑globalistă a lui Soros. Noțiunea are conotații conspirative: un „soroșist” este văzut ca un agent al miliardarului, care promovează globalismul și subminează interesele naționale. Termenul a apărut în mediile populiste după 2015, inspirat în parte de campaniile anti‑Soros din Ungaria, și a fost preluat de televiziuni și platforme online suveraniste. De multe ori, el nu semnifică niciun câștig concrete – mai degrabă este o etichetă care stigmatizează liberali, activiști civici, profesori universitari sau oficiali susținuți de programe occidentale (USAID etc.).
Practic, „soroșist” se folosește pentru a discredita opoziția și critica. De exemplu, șeful unui ONG sau un jurnalist pro‑european poate fi catalogat „soroșist” doar pentru că primește fonduri de la finanțatori occidentali. Listele negre menționate mai sus demonstrează tendința: News.ro nota că grupuri extremiste online au compilat „liste cu peste 100 de nume” de presupuşi „soroșiști” – actori, scriitori, ziariști și politicieni din tabere rivale – acuzați fără dovezi că ar face parte din „rețeaua Soros”. Politicieni de centru‑dreapta (USR) au condamnat aceste practici, numindu-le chiar „gesturi fasciste”. În consecință, în discursul public românesc termenul „soroșist” nu mai are o definiție clară, ci funcționează ca un slogan de amenințare la adresa „celuilalt” politic, amplificat de zvonuri și campanii de dezinformare.
