Alegerile prezidențiale 2025: Nicușor Dan vs. George Simion – finala surprizelor și miza uriașă pentru România

Pe 4 mai 2025, românii au revenit la urne pentru un scrutin prezidențial anticipat, la doar cinci luni după anularea controversată a alegerilor precedente. Ziua alegerilor s-a desfășurat fără incidente majore, sub supraveghere strictă (autoritățile „au învățat lecții” din fiasco-ul anterior, marcat de suspiciuni de influență străină​). Seara, rezultatele au adus o surpriză istorică: candidatul ultranaționalist George Simion a obținut 40,96% din voturi, câștigând detașat primul tur, iar primarul Bucureștiului, independentul Nicușor Dan, a intrat în turul doi cu 20,99%, devansându-l la limită pe candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu (aprox. 20%)​. Prezența la vot a fost de 53%, semn că interesul public a fost moderat, însă votul antisistem al electoratului frustrat a fost hotărâtor​.

Harta votului a fost dominată aproape complet de Simion: el a ieșit pe primul loc în majoritatea județelor – o „victorie geografică” neașteptată la nivelul întregii țări​. În schimb, Nicușor Dan, candidatul urban, a reușit să câștige doar în marile centre urbane precum București, Brașov sau Cluj, unde popularitatea sa este mai mare​. Votul din diaspora a urmat și el un pattern inedit: aproape 1 milion de români din străinătate au votat, iar George Simion a obținut 61% din aceste voturi, față de 25% Nicușor Dan​. Cu alte cuvinte, diaspora – de obicei pro-occidentală – a preferat masiv candidatul naționalist, mai ales în Europa de Vest (unde Simion a luat peste 70% în țări ca Spania și Italia)​. Nisușor Dan a ieșit totuși în frunte în comunitățile din SUA și Canada, semn că românii cei mai integrați în Occident privesc cu mai multă rezervă discursul radical al AUR​.

Citește și: Cursul valutar a luat-o razna? De ce a ajuns euro peste 5 lei și cum ne afectează pe toți

Rezultatul primului tur a fost cu atât mai șocant cu cât partidele tradiționale (PSD și PNL), aflate la guvernare în coaliție, au ratat pentru a doua oară consecutiv calificarea în finala prezidențială​. Cu cinci luni în urmă, în noiembrie 2024, candidatul susținut de ele (atunci un alt veteran al politicii) pierduse de asemenea în fața ascensiunii extremei drepte. Atunci însă, alegerile au fost anulate de Curtea Constituțională – o decizie fără precedent, luată pe fondul acuzațiilor de campanie ilegală pe TikTok și posibile ingerințe rusești în favoarea candidatului-surpriză Călin Georgescu​. Georgescu, un ultranaționalist acuzat de simpatii pro-Kremlin, aparent câștigase primul tur din noiembrie, stârnind panică la București și în cancelariile occidentale. Scrutinul a fost repetat în 2025, iar Georgescu a fost exclus din noua cursă (considerată „nelegitimă” de către Moscova). În locul lui, partidul AUR l-a aruncat în luptă pe liderul său, George Simion – aflat abia pe locul 4 în toamnă, dar moștenitorul natural al voturilor naționaliste. Cei doi politicieni au apărut chiar împreună la vot în ziua alegerilor din 4 mai (în comuna Mogoșoaia de lângă București), semn al continuității taberei lor​. Ștafeta a fost astfel preluată de Simion, care nu doar că a depășit scorul lui Georgescu de anul trecut, dar a obținut chiar mai multe voturi decât avuseseră împreună el și Georgescu în noiembrie​.

Cine sunt cei doi finaliști: „matematicianul” vs. „președintele MAGA”

Nicușor Dan (55 de ani) și George Simion (37 de ani) reprezintă două figuri și viziuni diametral opuse, întruchipând polarizarea scenei politice actuale.

Nicușor Dan este un matematician și activist civic devenit politician – un independent centrist, fondator al USB/USR și actual primar general al Capitalei​. Format la Paris, Dan a revenit în țară la sfârșitul anilor ’90 și s-a remarcat prin lupta împotriva „mafiei imobiliare” din București, militând pentru protejarea spațiilor verzi și a patrimoniului urban​. A intrat în politică tocmai pentru a contracara corupția locală și a promova transparența administrației. Ulterior, a fondat partidul Uniunea Salvați România (USR), cu care a obținut succese electorale importante, deși în 2017 s-a retras din formațiune pe fondul unor disensiuni interne​. Nicușor Dan și-a construit așadar reputația de tehnocrat onest și luptător împotriva sistemului clientelar al vechilor partide, însă într-o manieră moderată, pro-europeană. Sociologic, baza sa electorală se găsește preponderent în rândul populației urbane, cu studii superioare și venituri ridicate, din marile orașe – iar rezultatele de duminică au confirmat acest profil.

În campania electorală, Dan a pus accent pe mesajul pro-democrație și pro-occidental. S-a prezentat drept unica alternativă responsabilă la un posibil derapaj extremist. După calificarea în turul doi, el a descris confruntarea finală ca pe „o bătălie între o direcție pro-occidentală pentru România și una anti-occidentală”, subliniind că miza este menținerea țării pe drumul democratic european​.

„Românii au de ales între o Românie democratică, stabilă și respectată în Europa și o cale periculoasă a izolării, populismului și sfidării statului de drept”, a declarat Nicușor Dan, condensând contrastul dintre el și adversar​.

Totodată, el a făcut apel la unirea forțelor politice și civice împotriva extremismului, cerând sprijinul „tuturor celor care cred în lege, în adevăr, în educație, într-o economie modernă, în parteneriate puternice cu lumea liberă”​. Programul său politic insistă pe continuarea luptei anticorupție, investiții în infrastructură și educație, și menținerea fermă a parcursului pro-UE și NATO al României. Dan mizează pe imaginea sa de administrator corect și european, încercând să îi convingă chiar și pe cei care nu l-au votat că el ar oferi stabilitate și previzibilitate țării.

Citește și: George Simion, după decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale: „Lovitură de stat în plină desfășurare! Facem apel la calm!”

De cealaltă parte, George Simion s-a impus ca liderul unei revolte național-populiste împotriva establishment-ului. Co-fondator al partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) în 2019, Simion este un activist devenit politician, cunoscut pentru organizarea de marșuri unioniste (pro-Republica Moldova) și pentru activismul vehement pe teme naționaliste. El se revendică de la curentul populist global – s-a declarat admirator al lui Donald Trump și susținător al mișcării acestuia „Make America Great Again” (MAGA)​. În campanie, Simion s-a prezentat drept candidatul „anti-sistem” care va scutura din temelii „vechea clasă politică coruptă” (PSD și PNL)​. Mesajele sale au îmbinat un puternic naționalism conservator cu elemente de protecționism economic și euroscepticism.

Printre promisiunile și pozițiile cheie ale lui Simion se numără: stoparea ajutorului militar acordat Ucrainei (el acuză guvernul că pune interesul Kievului înaintea celui al românilor)​, critici la adresa conducerii UE și a „birocraților de la Bruxelles” și apelul la suveranitate națională – vrea ca România să nu mai „ia ordine” din afară și să își decidă singură politicile. Simion a jubilat că rezultatul din 4 mai va face UE să „tremure”, fiindcă încă o țară importantă ar putea întoarce spatele politicilor europene dominante​. Pe plan intern, el a pozat în apărător al tradițiilor și credinței, fluturând tricolorul în fiecare discurs și condamnând „neomarxismul” și „progresismul” (termeni cu care îi atacă pe adversarii săi liberali).

„Voi ține întotdeauna cont de voința poporului. Sunt aici pentru a-i servi pe români, nu invers”, a repetat Simion în mesajele sale, prezentându-se ca un tribun al poporului simplu, trădat de elite​.

Totuși, conștient că o parte din electorat ezită în fața perspectivei unei rupturi de Occident, Simion a încercat să-și îmbrace discursul radical într-o retorică moderată în privința marilor alianțe. Luni, imediat după anunțarea rezultatelor, el a declarat că „a dori să reformezi UE nu înseamnă a vrea să o părăsești”, pledând pentru o Uniune Europeană a națiunilor suverane, nu pentru ieșirea României din UE​. De asemenea, într-un interviu pentru BBC, Simion a ținut să precizeze că el crede într-un NATO puternic și este în favoarea menținerii bazelor NATO și a trupelor americane în România, dacă va deveni președinte​. Mesajul său către partenerii externi a fost că nu dorește să fie un „perturbator”, ci un „reformator” al UE, și că România sub conducerea lui nu va întoarce armele împotriva aliaților – ci doar își va urmări mai asertiv interesul propriu. Cu toate acestea, profilul eurosceptic și naționalist al lui Simion a stârnit îngrijorare profundă printre susținătorii direcției actuale a României. Imaginea sa de „Trump de România”, care visează să devină un președinte MAGA pe model american​, alimentează temeri legate de o posibilă aliniare a țării la tabăra iliberală din Europa (alături de Ungaria lui Orbán) și de o apropiere periculoasă de retorica pro-Kremlin. Practic, cei doi finaliști – Nicușor Dan și George Simion – întruchipează doi poli opuși ai societății românești, iar confruntarea lor din turul decisiv este privită ca un test major pentru rezistența democrației românești.

Reacții după primul tur: șoc pe scena politică și ecouri internaționale

Rezultatul neașteptat al primului tur – eliminarea candidatului susținut de coaliția aflată la putere și accederea în finală a unui reprezentant al extremei drepte – a provocat un adevărat cutremur politic la București. Partidele tradiționale se văd puse în fața unei situații dificile și au început să reacționeze încă de a doua zi:

• PSD (Partidul Social Democrat) – Principalul partid de guvernământ a suferit o lovitură grea văzându-și candidatul (Crin Antonescu) oprit înainte de finală. Potrivit surselor politice, liderul PSD și premierul în exercițiu Marcel Ciolacu își va asuma răspunderea pentru eșec, urmând să demisioneze atât de la șefia partidului, cât și de la conducerea Guvernului​. În interiorul PSD s-au auzit deja voci care cer schimbări majore – unii baroni locali îl acuză pe Ciolacu că alianța cu PNL a fost o greșeală strategică fatală. De asemenea, social-democrații ar lua în calcul o înțelegere politică pentru turul 2: ei ar fi dispuși să-l susțină tacit pe Nicușor Dan, în schimbul cedării de către PNL a candidaturii unice la Primăria Capitalei în 2024 către PSD​. Cu alte cuvinte, PSD ar renunța la orgoliul propriu în turul 2 prezidențial (îndemnându-și alegătorii să voteze contra lui Simion), dar ar dori să câștige Bucureștiul anul viitor. Aceste negocieri nu sunt publice încă, dar ele arată clar orientarea PSD pro-Dan în turul final, considerându-l „răul mai mic” față de un eventual președinte AUR.
• PNL (Partidul Național Liberal) – Și liberalii se confruntă cu frământări interne. Deși PNL l-a susținut pe Antonescu alături de PSD, mulți membri se întreabă acum dacă alianța le-a fost benefică sau i-a tras în jos. Gigel Știrbu, vicepreședinte PNL, a declarat tranșant: „Este momentul să ieșim de la guvernare și să ne detașăm clar de PSD”​, considerând că asocierea cu social-democrații a dezamăgit electoratul de dreapta și a alimentat ascensiunea AUR. Conducerea PNL a convocat o ședință de urgență a Biroului Permanent, urmând să comunice oficial poziția partidului față de turul 2​. Este de așteptat ca liberalii să își declare sprijinul pentru Nicușor Dan (de altfel, Dan a fost susținut tacit de mulți liberali și la Primăria Capitalei în 2020). Totodată, PNL ar putea folosi oportunitatea pentru a rupe coaliția cu PSD și a reveni la un discurs de dreapta autentic, anti-PSD, sperând să recupereze electoratul pierdut către Simion.
• USR (Uniunea Salvați România) – Partidul fondat de Nicușor Dan trece printr-o criză internă majoră în urma primului tur. Elena Lasconi, primar al municipiului Câmpulung și președinta USR, a demisionat din funcție la doar o zi după alegeri​. Lasconi fusese inițial aspiranta USR la prezidențiale, însă liderii formațiunii au renunțat să o mai susțină și, în ultimele săptămâni dinainte de turul 1, au făcut pasul pragmatic de a-l sprijini pe Nicușor Dan (cu șanse mai mari). Dezamăgită, Lasconi a făcut o campanie paralelă împotriva lui Dan, scindând electoratul reformist​, iar rezultatul slab obținut de ea (sub 10%) a împins-o să renunțe la conducerea partidului. USR rămâne totuși, în marea sa parte, fidel cauzei pro-democrație și pro-occidentale, astfel că electoratul USR se va reorienta masiv spre Nicușor Dan în turul 2. Provocarea pentru Dan este să reconstruiască punțile cu acești votanți reformiști care au fost supărați de jocurile politice – Politico remarcă faptul că va trebui să recâștige încrederea susținătorilor centriști-reformiști ai Elenei Lasconi, care s-au simțit trădați​. Demisia acesteia ar putea chiar facilita reunificarea taberei, lăsând cale liberă partidului să îl sprijine necondiționat pe fondatorul său.
• UDMR (Uniunea Democrată a Maghiarilor din România) – Comunitatea maghiară, prin reprezentanții săi politici, a transmis imediat un mesaj ferm: îl va susține pe Nicușor Dan în detrimentul naționalistului George Simion. Kelemen Hunor, președintele UDMR (care a fost și el parte a coaliției de guvernare alături de PSD-PNL), a declarat că formațiunea sa se va alinia votului anti-extremă dreaptă în turul decisiv​. UDMR are motive serioase să se teamă de o eventuală victorie AUR, dat fiind discursul uneori virulent al lui Simion împotriva drepturilor minorității maghiare, așa că alegerea este clară pentru ei. Anunțul lui Hunor confirmă formarea unui front comun al minorităților și al moderaților în sprijinul lui Dan.
• Crin Antonescu, candidatul învins al coaliției PSD-PNL, și-a recunoscut înfrângerea și a anunțat că nu va mai juca un rol activ înainte de turul 2. Fostul lider liberal, vizibil dezamăgit, a evitat să dea o directivă explicită către susținătorii lui: le-a cerut doar să „analizeze singuri care dintre candidați are idei compatibile” cu ale sale​. Formula ambiguă trădează ezitarea coaliției: Antonescu n-a rostit numele lui Nicușor Dan, semn că resentimentele politice (rivalitatea istorică PNL-USR, de exemplu) încă există. Cu toate acestea, mesajul său implicit a fost că niciun votant al său nu ar trebui să susțină extrema dreaptă. Antonescu a lăsat decizia pe seama conducerii coaliției, care oricum urma să se întâlnească în aceeași zi pentru a decide linia de urmat​.

Reacția publicului larg a fost polarizată. În tabăra progresistă și pro-occidentală, mulți cetățeni și formatori de opinie și-au exprimat șocul și îngrijorarea față de perspectiva ca un exponent al extremismului să ajungă președinte. Pe rețelele de socializare s-au viralizat mesaje de mobilizare pentru turul 2 împotriva lui Simion, comparând situația cu episoade precum victoria lui Trump sau ascensiunea extremei drepte în alte țări. Mulți privesc turul doi ca pe un referendum pentru direcția democratică a țării. De cealaltă parte, susținătorii AUR au sărbătorit rezultatul ca pe o victorie răsunătoare a „poporului” împotriva „sistemului”. Pentru ei, faptul că Simion a surclasat candidații marilor partide a fost o confirmare a nemulțumirii profunde ce clocotește în societate. În ultimele luni, nucleul dur naționalist s-a manifestat vocal: mii de persoane au protestat în stradă denunțând anularea alegerilor din noiembrie ca pe „o lovitură de stat” pusă la cale de elitele globaliste​. Acum, acel segment de public se simte răzbunat prin succesul lui Simion și consideră votul drept un bumerang trimis înapoi „ciocoilor” de la putere.

Ecourile internaționale nu au întârziat. Presa străină și liderii politici din afară au receptat rezultatul primului tur cu un amestec de surpriză, entuziasm (în rândul populiștilor europeni) și alarmă (în rândul aliaților occidentali ai României).

• În Europa, liderii de extremă dreapta au salutat public victoria lui George Simion în primul tur. Marine Le Pen, șefa Rassemblement National din Franța, a scris pe Twitter (X) că România tocmai i-a oferit doamnei Ursula von der Leyen „un bumerang foarte frumos”​– aluzie la faptul că, în opinia ei, Bruxelles-ul ar fi influențat anularea alegerilor din 2024, iar acum românii au votat și mai hotărât cu un candidat eurosceptic. Le Pen a sugerat așadar că votul pro-Simion este o palmă dată UE. La fel, Matteo Salvini, vicepremierul Italiei și liderul partidului Liga, l-a felicitat pe Simion, atacând totodată „birocrația de la Bruxelles” pentru imixtiuni în politica statelor membre​. Mateusz Morawiecki, fost premier al Poloniei și influent în grupul conservator european (ECR), i-a transmis și el „felicitări pentru rezultatul excelent” lui Simion și „mult succes în turul al doilea”​. Iar Marion Maréchal, figura de vârf a partidului de extremă dreapta francez Reconquête!, a salutat calificarea „aliatului nostru George Simion” în finală​. Toate aceste reacții arată că Simion este deja văzut drept parte a familiei populist-suveraniste europene, alături de Le Pen, Salvini, poate și de Giorgia Meloni (șefa guvernului italian, cu care Simion se declară prieten, deși aceasta nu a reacționat încă public​).
• În tabăra occidentală mainstream, tonul a fost cu totul diferit: îngrijorare și prudență. Agențiile internaționale de presă au subliniat rapid semnificația votului din România. AFP a titrat că „extrema dreaptă rămâne în frunte” și că România și-a confirmat turnura naționalistă la 5 luni după anularea șocantă a scrutinului​. Reuters a numit rezultatul de duminică un test al ascensiunii naționalismului tip Donald Trump în UE, observând că Simion „se opune ajutorului militar acordat Ucrainei și are o poziție critică față de conducerea UE”​. Mai mult, Reuters a avertizat că o eventuală victorie finală a lui Simion „ar putea izola țara, ar putea eroda investițiile private și ar putea destabiliza flancul estic al NATO”​, unde România joacă un rol-cheie în contextul războiului din Ucraina. Politico a dedicat un amplu articol situației din România, notând că „establishmentul occidental își va încrucișa degetele pentru Dan în turul doi”, având în vedere poziția României de aliat cheie al Ucrainei în NATO​. Presa europeană (de la Les Echos în Franța până la Deutsche Welle în Germania) a comentat că succesul neașteptat al lui Simion poate transforma România dintr-un elev model al UE într-un factor perturbator în blocul comunitar și în Alianță​. Pe scurt, partenerii occidentali privesc cu maximă seriozitate această confruntare electorală: miza geopolitică – menținerea unui pilon pro-NATO la Marea Neagră, versus riscul ca un populist euro-critic să preia frâiele – este enormă.
• Statele Unite urmăresc la rândul lor cu atenție evoluția. Până acum, nu au existat declarații oficiale ferme (Washingtonul evită să pară că intervine), dar analiștii notează că Simion este văzut cu suspiciune. Pe de o parte, el se revendică de la Trump și are conexiuni cu cercurile conservatoare americane (s-a lăudat că este singurul candidat cu relații la Administrația Trump​). Pe de altă parte, mesajul său împotriva ajutorului pentru Ucraina și împotriva „amestecului” UE sună foarte asemănător cu narațiunile Kremlinului. Un indiciu al tensiunilor subtile: în ajunul alegerilor, Administrația SUA a suspendat brusc discuțiile despre includerea României în programul Visa Waiver, amânând o decizie mult așteptată de români. Unii comentatori au interpretat asta ca pe un semnal de avertisment – un fel de a spune că încrederea deplină în România depinde de menținerea cursului pro-occidental. Cert este că atât la Bruxelles, cât și la Washington și în capitalele europene, alegerile din România sunt privite ca o alegere între menținerea țării pe traiectoria pro-occidentală și alunecarea spre izolare și iliberalism. După cum observa un editorial, pe 18 mai „România se va afla în fața unei alegeri istorice: posibilă izolare de alianțe occidentale sau consolidarea apartenenței la Uniunea Europeană și NATO”​.
• Rusia, interesată direct de orientarea strategică a României, a reacționat prin bine-cunoscutul său filtru propagandistic. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a făcut declarații care par trase la indigo cu tezele promovate de AUR. El a deplâns faptul că „unul dintre favoriții acestor alegeri a fost eliminat în mod absolut arbitrar din cursă”, referindu-se la interdicția impusă lui Călin Georgescu, și a afirmat că „alegătorii români au fost privați de posibilitatea de a vota pentru persoana pe care și-au dorit-o”– aluzie la același Georgescu. Peskov a insinuat din nou că anularea scrutinului din 2024 ar fi fost orchestrată politic (sugerând amestecul UE/SUA), reluând astfel critica Moscovei față de decizia Curții Constituționale de a invalida victoria lui Georgescu​. Mai mult, cu câteva săptămâni înainte de vot, Kremlinul declarase că „fără candidatura lui Călin Georgescu, alegerile din 4 mai nu vor fi legitime”, numind interzicerea lui drept „o încălcare a tuturor normelor democrației în centrul Europei”​. Toate aceste poziții arată clar că Rusia preferă un deznodământ favorabil lui Simion – candidatul perceput drept mai apropiat de viziunea sa – sau cel puțin dorește să submineze încrederea în procesul electoral românesc. De altfel, Simion și camarazii săi au preluat adesea narative convenabile Kremlinului (negarea amenințării ruse, opoziția față de sprijinul pentru Ucraina, teoriile conspirației despre „impunerea” candidaților de către UE). În cazul în care Simion ar câștiga, Moscova ar jubila discret, văzând în asta o șansă de a slăbi frontul estic al NATO; dacă va pierde, Kremlinul va continua probabil să clameze că alegerile au fost controlate de occidentali.

Alianțe și confruntări înainte de turul decisiv

În cele două săptămâni dintre turul 1 și turul 2, strategiile celor doi candidați s-au recalibrat, iar taberele politice din spatele lor s-au reconfigurat. Nicușor Dan pornește cu un handicap de aproape 20 de procente, așa că mizează totul pe coagularea unui front anti-Simion cât mai larg. George Simion, în schimb, caută să își conserve avansul și să profite de divergențele din tabăra adversă, menținând retorica anti-sistem care l-a adus aici.

Citește și: Lista cu toți șefii de stat din România! Ce au făcut aceștia pentru țară începând de la Alexandru I.Cuza și până în prezent

Nicușor Dan și-a centrat mesajul între tururi pe ideea de unitate a forțelor democratice. „Turul al doilea nu este despre cine strigă mai tare, ci despre cine poate conduce România într-un moment de cumpănă”, a spus Dan, criticând implicit stilul zgomotos al lui Simion​. El a avertizat că România e deja zguduită de „primele efecte ale unui experiment nociv, reprezentat de Simion” – referindu-se la panică pe piețele financiare, scăderea bursei și prăbușirea monedei naționale la un minim istoric după turul 1​. Dan folosește aceste semnale drept argument pentru a convinge publicul că stabilitatea economică și democratică a țării depind de înfrângerea populismului. În același timp, el încearcă să atragă votanții candidaților eliminați, făcând apel la valori comune: respectul legii, direcția pro-UE, moderația. „Este sarcina noastră să-i convingem pe români că România are nevoie de direcția pro-occidentală” a spus Dan, clarificând că toată campania sa din aceste două săptămâni se va concentra pe acest scop​.

Pe plan politic, în jurul lui Nicușor Dan s-a strâns o coaliție informală de susținere: UDMR, USR, facțiuni din PNL și PSD, societatea civilă pro-democrație – toți converg în a-l sprijini împotriva candidatului AUR. Conducerea PSD și PNL ezită încă să iasă public foarte ferm (pentru a nu-și ostiliza propriii votanți conservatori), dar semnalele din interior sunt clare în favoarea lui Dan. Până și președintele interimar al României (care asigură interimatul după expirarea mandatului lui Klaus Iohannis, în așteptarea noilor alegeri validate) a sugerat că transferul pașnic al puterii către un independent pro-european ar fi preferabil unui salt în necunoscut. Nicușor Dan beneficiază, așadar, de susținerea majorității establishment-ului politic, cu excepția AUR și a altor forțe marginale.

O provocare pentru Nicușor Dan este mobilizarea electoratului de stânga (votanții tradiționali PSD) în favoarea sa. Aceștia reprezintă un segment numeros, mai conservator și reticent față de un fost lider USR. Siegfried Mureșan, un europarlamentar PNL, a remarcat că mulți dintre alegătorii lui Antonescu (inclusiv social-democrați mai în vârstă, cu educație mai scăzută, din mediul rural) ar putea fi tentați să meargă în turul 2 către Simion, nu către Dan​. Pentru a combate această tendință, Nicușor Dan a încercat să transmită un mesaj de moderație și incluziune, nu doar de elitism urban. El a evitat să atace PSD-ul direct și a subliniat că în turul 2 nu e vorba de ideologie stânga vs dreapta, ci de democrație vs extremism. De asemenea, Dan a fost deschis la a prelua elemente din temele celorlalți candidați: de pildă, a promis să acorde atenție și agendei sociale (pensii, echitate pentru rural) pentru a câștiga votanții lui Ponta, fostul premier care pivotase spre un discurs naționalist. Totodată, echipa sa de campanie a demarat discuții discrete cu bisericile și cultele religioase, asigurându-le că Nicușor Dan (el însuși având vederi conservatoare moderate) nu va promova politici contrare „valorilor tradiționale” – sperând astfel să neutralizeze un potențial avantaj al lui Simion pe acest segment.

George Simion, aflat în ofensivă după scorul mare din primul tur, a încercat să-și mențină momentum-ul și atenția publică. Interesant, dacă în campania pentru turul 1 a refuzat să participe la dezbateri televizate alături de ceilalți candidați, imediat după turul 1 el și-a declarat disponibilitatea pentru o confruntare directă cu Nicușor Dan. „Eu sunt pregătit să încep dezbaterile electorale cu contracandidatul Nicușor Dan” – a anunțat Simion, invitându-l pe Dan la o serie de dueluri televizate „pe toate posturile, pe toate rețelele sociale”​. Mișcarea are o logică clară: acum, fiind doar doi competitori rămași, Simion dorește să-l înfrunte pe Dan în ringul mediatic, mizând pe abilitățile sale oratorice și pe carisma populistă, sperând să-l pună în dificultate pe candidatul mai tehnocrat. Pe 6 mai, echipa lui Simion a și contactat staff-ul lui Dan pentru a organiza prima dezbatere – semn că liderul AUR vrea să joace tare până la capăt.

În teren, George Simion și-a continuat turneele prin țară, organizând mitinguri în orașe mici și sate, acolo unde se bucură de suport entuziast. Mesajul său a rămas virulent anti-sistem, dar a încercat totodată să se adreseze și celor care nu l-au votat încă. Simion a făcut apel la votanții lui Antonescu, spunând că „dacă unii se tem de mine, înseamnă că nu m-au cunoscut cu adevărat”​, și invitând presa de toate orientările ideologice să îi ia interviuri, pentru a se face mai bine înțeles. El a declarat demonstrativ că va onora orice invitație, inclusiv de la instituții media ostile, pentru a-și prezenta viziunea. În paralel, Simion a încercat să legitimeze relațiile sale externe: a participat la o conferință economico-diplomatică româno-americană, unde a afirmat că are legături cu oameni din administrația Trump și că strategia de securitate a României se bazează pe trei piloni intangibili: UE, NATO, parteneriatul cu SUA​. Prin astfel de declarații, Simion urmărește să-și atenueze imaginea de radical periculos și să se prezinte ca un patriot responsabil care nu va scoate România de pe orbita occidentală.

Cu toate acestea, echipa lui George Simion nu a moderat tonul când vine vorba de adversarii interni. În mitingurile recente, Simion a continuat să atace dur „hidra globalistă” și „ciuma roșie și galbenă” (referindu-se la PSD și PNL), încercând să mențină vie indignarea populară împotriva celor care au condus țara. Strategia lui este de a preveni demobilizarea votanților săi – el știe că mulți au votat din furie și frustrare, așa că alimentează în continuare acea stare de spirit. Simion le-a reamintit susținătorilor că „votul de protest are rezistență, nu dispare în două săptămâni” (parafrazând un editorial celebru​) și i-a îndemnat să rămână vigilenți, sugerând chiar că „sistemul” ar putea încerca manevre împotriva lui în turul 2. Astfel de aluzii conspirative țin captivi nucleul dur de votanți AUR, care oricum sunt convinși că luptă cu un „stat paralel” sau cu influențe străine oculte.

În privința alianțelor politice, Simion se bazează în primul rând pe propria sa formațiune (AUR) și pe simpatizanții lui Călin Georgescu, care îl susțin acum necondiționat. În plus, contează pe migrarea unei părți din electoratul PSD spre el – anume votanții mai conservatori și naționaliști, poate dezamăgiți de alianța PSD cu PNL. Un sprijin discret ar putea veni de la figuri ca Victor Ponta (fost premier PSD devenit naționalist), care deși n-a declarat public nimic încă, împărtășește multe viziuni cu Simion. De asemenea, există grupări naționaliste minore (ex: Partidul România Mare rămas de pe vremea lui Vadim Tudor, sau partidul Dianei Șoșoacă) care și-au îndemnat adepții să-l voteze pe Simion.

Internațional, Simion știe că nu va primi susținere de la guvernele occidentale, dar compensează cu relațiile strânse în rețeaua europeană a extremei drepte. Sprijinul și laudele venite de la lideri ca Le Pen, Salvini, Morawiecki îi conferă o aură de importanță – poate spune că are „prieteni influenți” în Europa, chiar dacă aceia sunt opozanți ai establishmentului UE. Totuși, echipa sa de campanie a evitat să insereze aceste mesaje externe în propaganda oficială, ca să nu sperie electoratul moderat: de exemplu, Simion nu s-a afișat cu Marine Le Pen (conștient că asocierea cu figura ei controversată i-ar putea dăuna în rândul alegătorilor centriști). În schimb, preferă să insiste pe imaginea sa de viitor președinte „al tuturor românilor”, spunând că dacă va fi ales, va colabora cu orice guvern va rezulta din alegeri și nu va abuza de putere.

În aceste zile premergătoare votului final, atmosfera în țară este tot mai tensionată, iar discursurile celor doi candidați reflectă miza enormă. Practic, Dan și Simion încearcă să câștige voturile acelorași grupuri țintă rămase neacoperite: alegătorii moderați din mediul rural și mic urban (foști votanți PSD/PNL) și o parte a diasporei. Fiecare procent contează, mai ales că experții anticipează o cursă strânsă. Profesorul Sergiu Miscoiu estima, citat de AFP, că Simion „va fi probabil învins în turul al doilea, deoarece are puține rezerve de voturi”, însă nimic nu e sigur​. Cheia succesului va sta în participarea la vot – mobilizarea taberelor opuse. De aceea, vedem o intensificare a campaniei door-to-door, a dezbaterilor și a mesajelor emoționale în mediul online. România se pregătește sufletește pentru 18 mai, conștientă că alegerea pe care o va face atunci îi va trasa drumul pentru anii următori.

Ce înseamnă alegerea fiecăruia pentru viitorul României

Alegerile din 18 mai nu decid doar ocupantul fotoliului de la Cotroceni, ci și direcția strategică a României în următorii ani. Un președinte are atribuții importante mai ales în politică externă, apărare și justiție, dar și un rol de lider de opinie intern. Prin urmare, victoria fiecăruia dintre cei doi candidați ar avea implicații profund diferite asupra poziționării externe (în UE și NATO), asupra economiei, justiției și climatului de drepturi și libertăți din țară.

O victorie Nicușor Dan: menținerea cursului pro-occidental și a stabilității

Dacă Nicușor Dan devine președintele României, țara ar continua în linii mari parcursul pe care se află din 2004 încoace: un parcurs ferm pro-occidental, alături de aliații din UE și NATO, cu accent pe democrație liberală și stat de drept. Dan este perceput ca un politician moderat, rațional și atașat valorilor europene, astfel că alegerea sa ar oferi o garanție de stabilitate.

• Politica externă și poziționarea geopolitică: Un președinte Nicușor Dan ar consolida parteneriatele strategice existente. Relația cu Uniunea Europeană ar fi una constructivă – Dan ar căuta să crească rolul României la masa deciziilor, nu să se certe cu Bruxelles-ul. În NATO, Dan ar menține angajamentele României la standardele actuale (cheltuieli de apărare de 2% din PIB sau mai mult, găzduirea forțelor aliate, participarea la misiuni comune). Este de așteptat ca el să susțină în continuare Ucraina în fața agresiunii ruse, atât politic, cât și practic (prin tranzitul de ajutoare militare și umanitare). Astfel, România și-ar păstra statutul de pilon de stabilitate pe flancul estic al NATO, apreciat de aliați. De altfel, Politico notează că „establishmentul occidental îi va ține pumnii lui Dan în turul doi”, având în vedere importanța României ca aliat al Ucrainei​– semn că liderii occidentali mizează pe Dan pentru a continua cooperarea strânsă. În plus, Dan ar avea o relație lipsită de tensiuni cu vecinii UE (Ungaria, Polonia), putând chiar să joace un rol de punte între Bruxelles și guvernele central-europene rebele, dat fiind profilul său de independent (nefiind legat de vreun partid tradițional, ar putea media mai ușor). Pe scurt, pe plan extern nu s-ar produce rupturi sau reorientări majore – dimpotrivă, probabil Dan ar încerca să repare imaginea șifonată a României după această perioadă tulbure, reafirmând atașamentul țării la valorile euro-atlantice.

• Economie și investiții: Piețele financiare și mediul de afaceri ar primi cu ușurare vestea unei victorii Dan. După primul tur, analiștii au observat deja o retragere de capital și deprecierea leului din cauza temerilor legate de Simion la putere​. Dacă Dan câștigă, aceste temeri ar dispărea, iar încrederea investitorilor ar fi recâștigată. Un președinte pro-business și pro-justiție ca Nicușor Dan ar însemna predictibilitate legislativă și continuarea apropierii de zona euro. Deși președintele nu face politica economică direct, influența sa contează: Dan ar putea încuraja guvernul să mențină disciplina bugetară (el însuși, ca primar, a avut un discurs auster, criticând risipa). România ar evita riscul izolării economice – nicio investiție nu ar fi pusă sub semnul întrebării din motive politice. Fondurile europene ar continua să vină fără obstacole politice (cum s-a întâmplat în Polonia sau Ungaria, unde problemele de stat de drept au dus la blocarea fondurilor). Pe termen mediu, un mediu politic stabil ar putea chiar să atragă noi investiții străine, profitând de contextul în care unele companii caută alternative la piețele asiatice sau rusăști. Sigur, Nicușor Dan nu are experiență economică vastă, dar s-ar înconjura probabil de consilieri tehnocrați buni (poate chiar foști miniștri tehnocrați de finanțe sau economie). Bursa de la București ar reacționa pozitiv, recuperând pierderile suferite după turul 1, când indicele BET a căzut cu peste 1,5% contrar tendințelor regionale​. Stabilizarea cursului valutar sub pragul de 5 lei/euro ar fi un alt efect benefic scontat.

• Justiție și stat de drept: Nicușor Dan s-a format politic tocmai pe terenul luptei pentru legalitate (amintim că a fondat ONG-uri și partide anti-corupție). Ca președinte, el ar fi foarte probabil un apărător al independenței justiției. Ar numi procurori-șefi cu reputație bună, în consultare cu CSM, și nu ar grația personaje controversate condamnate pentru corupție. De asemenea, ar folosi veto-ul prezidențial împotriva oricăror legi care ar slăbi lupta anticorupție sau ar atenta la echilibrul puterilor. În esență, s-ar reveni la o coabitare armonioasă cu sistemul judiciar (spre deosebire de epoci în care președintele era în război cu procurorii sau dimpotrivă încerca subjugarea justiției). Înalta Curte, DNA, DIICOT și celelalte instituții ar funcționa fără presiuni politice de la Cotroceni. Această continuitate ar fi apreciată și la Bruxelles, în contextul MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare pe justiție) – care oricum se îndrepta spre ridicare completă. Nicușor Dan ar putea chiar să promoveze inițiative legislative pro-transparență și integritate (de exemplu, digitalizarea administrației pentru reducerea corupției mărunte, protecția avertizorilor de integritate, etc.). Desigur, asta depinde și de guvern și parlament, dar sprijinul Președintelui ar conta mult.

• Drepturi și libertăți civile: Alegerea lui Dan ar oferi garanția că nu vor exista regresii în materie de drepturi fundamentale. Nicușor Dan nu este vreun militant progresist fervent, însă nici nu a promovat vreodată politici de restrângere a drepturilor. Probabil va avea o atitudine de respectare strictă a Constituției, în care sunt consacrate libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor, drepturile minorităților, ș.a.m.d. Comunitatea LGBT, de pildă, deși nu îl consideră pe Dan un avocat al cauzei lor (el a adoptat o poziție rezervată la referendumul pentru familie din 2018), totuși se va simți mult mai în siguranță cu el la Cotroceni decât cu un conservator radical. La fel, minoritățile etnice (maghiarii, romii, ucrainenii) ar ști că au în președintele Dan un mediator onest și un garant al drepturilor lor, nu un naționalist care să-i transforme în țapi ispășitori. Presa și ONG-urile se vor bucura în continuare de libertate și dialog deschis cu instituțiile statului. Nu în ultimul rând, alegerea lui Nicușor Dan ar transmite tinerilor educați care au tot emigrat că România rămâne pe direcția unei democrații liberale occidentale – ceea ce, poate, ar mai tempera exodul creierelor. Una peste alta, victoria lui Dan ar însemna predictibilitate: România ar evita un salt într-o aventură populistă și ar rămâne aliniată valorilor UE. Desigur, problemele profunde (corupție, sărăcie, infrastructură precară) nu s-ar rezolva peste noapte – Dan nu este nici el vreun salvator magic. Însă măcar s-ar păstra cadrul democratic necesar pentru a le putea adresa în viitor.

O victorie George Simion: naționalism, izolare și incertitudine

Dacă George Simion ar câștiga alegerile, România ar intra pe un curs nou și imprevizibil, cu potențial de ruptură față de politica externă actuală și de tensiuni interne majore. Ar fi, practic, un experiment: prima dată în istoria post-1989 când un președinte din afara establishment-ului moderat conduce țara. Implicațiile ar fi multiple:

• Orientarea externă (UE, NATO, relații globale): Simion a încercat să calmeze temerile spunând că nu va scoate România din UE sau NATO. Însă euroscepticismul său declarat și dorința de a se alătura grupului naționalist din Europa ar putea avea drept rezultat izolarea României în interiorul Uniunii Europene​. Ne putem aștepta ca Simion să intre în conflict cu Bruxelles-ul pe diferite teme: de la statul de drept (dacă va încerca să subordoneze justiția, la fel ca guvernul PiS în Polonia) până la politici economice (de exemplu, ar putea bloca inițiative de mediu sau fiscale ale UE pe motiv de suveranitate). România s-ar alătura probabil axei Budapesta-Warsaw în Consiliul European, punând veto alături de ele la decizii care nu convin. Acest lucru ar diminua influența țării noastre, transformând-o din elev model pro-UE într-un „copil-problemă” al Uniunii. În plus, dacă Simion ar plusa cu retorica naționalistă, există riscul pierderii fondurilor europene pe motiv de nerespectare a valorilor UE – un scenariu care deja e realitate pentru Polonia și Ungaria în anumite programe. Așadar, financiar și politic, am putea vedea o răcire accentuată a relației cu UE.

În NATO, lucrurile sunt la fel de sensibile. Simion afirmă că e pro-NATO, dar opunerea sa față de ajutorul militar pentru Ucraina contravine flagrant consensului aliat​. Ne putem imagina că, președinte fiind, Simion ar folosi influența sa în CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării) pentru a reduce implicarea României în sprijinul Ucrainei. Poate ar încerca să limiteze tranzitul de armament pe teritoriul românesc sau ar refuza extinderea prezenței militare aliate. O asemenea schimbare ar fi dramatică: România, din țară pivot a sprijinului logistic, ar putea deveni veriga slabă pe flancul estic al NATO, ceea ce „ar putea destabiliza flancul estic al NATO, unde Ucraina luptă împotriva invaziei ruse”​. Aliații ar exercita presiuni mari asupra Bucureștiului să-și respecte angajamentele – posibil ducând la izolarea în cadrul NATO dacă Simion rămâne sfidător. Chiar dacă el menține formal parteneriatul cu SUA, pozițiile sale (și admirația pentru Trump) ar putea crea fricțiuni cu o eventuală administrație americană democrată (presupunând că până în 2025 Joe Biden sau un succesor democrat e la Casa Albă). Mai mult, Moscova ar jubila discret la o victorie Simion: un președinte român care să nu mai fie avocat fervent al Ucrainei și care eventual ar ridica obiecții la prelungirea sancțiunilor contra Rusiei ar fi un mare câștig pentru Kremlin. În concluzie, pe plan extern, o președinție Simion ar însemna incertitudine și potențiale reașezări aliniate cu tabăra iliberală. România riscă să-și piardă statutul de partener de încredere și să devină percepută ca un „outsider” problematizant în UE și NATO​.

• Economie și mediul de afaceri: Programul economic al lui George Simion este vag și populist – el promite măriri de venituri și protecționism economic, dar fără claritate despre cum le va realiza. Piețele au reacționat deja negativ doar la perspectiva accederii lui în turul 2: BNR a raportat o scădere a rezervelor valutare cu 2 miliarde euro în doar o zi după alegeri, iar cursul leu-euro a sărit peste 5 lei​. Odată ales, Simion ar trebui rapid să calmeze investitorii, altfel capitalurile ar continua să fugă, erodând și mai mult moneda. Reuters avertiza că un asemenea rezultat ar putea „eroda investițiile private” în România​. Companiile străine ar putea amâna planurile de extindere sau chiar retrage unele operațiuni, dacă percep o instabilitate politică și juridică (de exemplu, dacă Simion începe să amenințe cu naționalizări sau cu închiderea jocurilor de noroc străine – cum a mai sugerat). Chiar și accesul la fondurile europene (o sursă esențială de finanțare pentru proiecte) ar putea fi periclitat, afectând investițiile publice în infrastructură.

Pe plan intern, Simion ar putea încerca niște măsuri economice neortodoxe: de pildă, a menționat trecerea unor resurse strategice sub control național (energie, resurse minerale). Asta poate aduce pe termen scurt un plus la buget, dar pe termen lung riscă să alunge investitorii străini. De asemenea, retorica sa anti-multinaționale ar putea duce la reglementări ostile marilor companii (taxe speciale, controale abuzive), ceea ce iarăși ar afecta climatul investițional. Una dintre primele victime ar putea fi stabilitatea fiscală: pentru a-și onora promisiunile populiste (creșteri de pensii, subvenții) fără o bază bugetară solidă, Simion ar pune presiune pe guvern să tipărească bani sau să ia măsuri inflaționiste. BNR s-ar afla probabil într-o poziție delicată, între datoria de a ține inflația jos și presiunile politice de a relaxa politica monetară. În cel mai rău caz, România ar putea ajunge să semene cu Ungaria, unde politicile economice impredictibile ale lui Orbán (taxe speciale, naționalizări parțiale) au dus la inflație mare și forint slăbit.

Trebuie notat că președintele în România nu conduce direct economia – guvernul are pâinea și cuțitul. Însă un președinte Simion va dori cu siguranță să aducă la Palatul Victoria un prim-ministru aliniat vederilor sale, cel mai probabil din AUR. Dacă ar reuși asta (prin alegeri parlamentare anticipate sau coaliții), atunci schimbarea de paradigmă economică ar fi completă. Dacă însă va coabita cu un guvern de altă culoare (să zicem PSD-PNL), vom avea un conflict permanent și un blocaj decizional, cu consecințe economice la fel de negative (reforme tergiversate, bugete întârziate etc.). Oricum am privi, orizontul economic sub George Simion ar fi caracterizat de incertitudine și risc sporit. România ar putea rata investiții, ratingul de țară ar putea fi retrogradat dacă politicile deviază de la disciplina financiară, iar costurile de împrumut pe piețele externe ar crește.

• Justiție, stat de drept și instituții democratice: Poate cel mai îngrijorător aspect pentru mulți analiști este modul în care un președinte AUR ar trata instituțiile democratice și echilibrul puterilor în stat. George Simion și partidul său au avut în repetate rânduri ieșiri împotriva instituțiilor independente: au acuzat DNA și serviciile de informații că fac „politie politică”, au cerut demisia unor judecători CCR care nu le conveneau, au amenințat jurnaliști critici. Dacă Simion ajunge la Cotroceni, există temerea că ar putea încerca o epurare în instituțiile cheie, sub pretextul luptei împotriva „statului paralel”. De exemplu, ar putea refuza să numească procurorii propuși de un guvern ostil și să încerce să-i forțeze pe ai lui. Sau invers, dacă are guvern prietenos, să numească șefi de parchete loiali.

Un alt risc este legat de legi și ordonanțe care ar putea subordona justiția sau restrânge mecanismele de control reciproc. De pildă, ar putea susține modificarea legilor justiției pentru a diminua puterile DNA, sub sloganul „curățarea instituțiilor de influența serviciilor”. Având precedentul Polonia/Ungaria, UE ar reacționa dur, dar Simion ar putea miza pe naționalismul intern ca să meargă înainte. Rule of law-ul ar fi astfel pus sub semnul întrebării, cu posibile consecințe precum suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul UE (scenariul nuclear, dacă situația devine foarte gravă).

De asemenea, serviciile de informații (SRI, SIE) ar intra probabil în colimatorul noii puteri – AUR i-a acuzat mereu că orchestrează jocuri oculte. Simion ar putea schimba conducerea acestor servicii (Președintele are un cuvânt important aici) și ar instala oameni percepuți ca naționaliști. E greu de spus cum ar reacționa structurile – ar putea apărea tensiuni între Palat și „băieții din sistem”, ceea ce ar crea o vulnerabilitate serioasă într-o perioadă în care securitatea regională e deja amenințată de război.

Sfera instituțiilor publice mai largi (Avocatul Poporului, CNA, TVR, Radioul public) ar putea de asemenea suferi schimbări politice radicale. Ne putem aștepta ca Simion să promoveze oameni fideli AUR în astfel de poziții, pentru a-și asigura un anumit control mediatic și instituțional. Frăția și separația puterilor – esențiale în democrație – ar fi tensionate, deoarece un lider cu tendințe iliberale va dori să concentreze cât mai multă putere și să reducă vocile independente. În cel mai sumbru scenariu, un președinte Simion (susținut de un guvern AUR) ar putea încerca să modifice chiar Constituția pentru a spori prerogativele prezidențiale sau pentru a introduce principii național-conservatoare. Acesta e un proces dificil (necesită majoritate parlamentară și referendum), dar nu imposibil dacă popularitatea lui rămâne mare.

• Drepturi și libertăți civile: Un capitol sensibil este soarta drepturilor omului sub un regim ultraconservator. AUR s-a remarcat prin poziții împotriva drepturilor LGBT, împotriva egalității de gen (critici la adresa educației sexuale în școli, de exemplu) și retorică agresivă la adresa minorităților (mai ales comunitatea romă și cea maghiară, uneori). Președintele României are obligația constituțională de a fi garantul drepturilor și libertăților cetățenilor. Însă dacă persoana care ocupă funcția are convingeri potrivnice acestor drepturi, există riscul să vedem o erodare a lor, fie și doar la nivel de climat social.

De exemplu, un președinte Simion ar putea reînvia tema definirii familiei în Constituție ca uniunea dintre bărbat și femeie, sprijinind un nou referendum anti-LGBT (cum a fost cel eșuat din 2018). Chiar dacă nu are inițiativă legislativă direct, influența lui ar conta pentru a convinge Parlamentul să reia subiectul. De asemenea, ar putea refuza promulgarea unor legi progresiste sau, din contră, ar promulga cu entuziasm legi care limitează anumite drepturi sub pretextul protejării moralei tradiționale. Libertatea presei ar putea suferi, nu neapărat prin cenzură oficială, ci printr-un climat de intimidare: AUR a fost ostil cu presa critică (jurnaliști fugăriți la proteste, trusturi de presă acuzate că servesc interese străine). Cu un reprezentant al lor la Cotroceni, astfel de atitudini ar putea deveni și mai pronunțate, determinând poate autocenzura unor instituții media.

Drepturile minorității maghiare sunt și ele un punct nevralgic. Simion a fost un vehement adversar al UDMR, acuzându-i pe liderii maghiari de separatism. Ca președinte, ar trebui să colaboreze constituțional cu UDMR (prezenți în Parlament) și să reprezinte și cetățenii maghiari. Însă dacă va continua retorica naționalistă, relațiile interetnice s-ar putea tensiona. UDMR ar putea trece în opoziție dură, iar în Secuime s-ar acutiza sentimentul de excluziune. Asta ar afecta coeziunea internă a țării și imaginea internațională (Ungaria lui Orbán abia așteaptă pretexte să pretindă că maghiarii din Transilvania sunt oprimați).

În sfera societății civile, ONG-urile care militează pentru drepturile omului sau anticorupție ar putea fi etichetate de noua putere drept „agenți străini” (s-a mai întâmplat retoric). Nu este exclusă inițierea unor legi care să pună sub control strict finanțarea externă a ONG-urilor, după modelul Rusia/Ungaria. Asemenea măsuri ar reduce spațiul civic și ar îndepărta România de valorile liberale.

Sumarizând, o victorie a lui George Simion ar marca o schimbare de regim semnificativă: de la un consens pro-occidental și democratic, la o experimentare a unui național-populism cu nuanțe autoritare. Țara ar intra într-o zonă de turbulență diplomatică (în relația cu partenerii), de incertitudine economică și de testare a rezilienței democratice a instituțiilor. Unii compară deja acest posibil viraj cu situația Poloniei sau a Ungariei, însă contextul României e diferit: la noi președintele are un rol mai vizibil și un mandat separat de cel parlamentar, deci conflictul între puteri ar putea fi acut. Pe plan intern, societatea ar fi puternic divizată – am vedea probabil proteste de stradă mai dese (atât pro, cât și anti-Simion), iar discursul public ar deveni și mai radicalizat.

În concluzie, miza turului doi din 18 mai nu poate fi supraestimată. Alegătorii au în față două opțiuni care vor duce România pe traiectorii foarte diferite. Pe de o parte, Nicușor Dan reprezintă continuitatea pro-europeană, respectul pentru democrație și o șansă de stabilitate și predictibilitate – un mesaj pe înțelesul investitorilor și al partenerilor occidentali, dar care trebuie să îi convingă și pe românii simpli că nu vor fi uitați. Pe de altă parte, George Simion promite o schimbare radicală, o „lovitură de măciucă” establishment-ului, readucerea mândriei naționale și ascultarea „voinței poporului” – un mesaj seducător pentru mulți dezamăgiți, dar care vine la pachet cu riscul izolării țării și al unor derive autoritare interne. Ceea ce e clar este că România se află în fața unei alegeri istorice, cu implicații pe termen lung asupra democrației și orientării sale geopolitice​. În funcție de votul din 18 mai, viitorul României va însemna fie consolidarea locului său în familia occidentală și continuarea eforturilor de reformă, fie o aventură naționalistă cu final incert. Indiferent de rezultat, societatea românească a fost deja schimbată de această campanie – temele și faliile ei vor rămâne prezente, iar vindecarea diviziunilor va necesita timp și înțelepciune. Pentru alegători, provocarea imediată este să înțeleagă miza reală a votului lor și să decidă în cunoștință de cauză ce viitor își doresc pentru țară. România își joacă direcția, reputația și poate chiar sufletul democratic în această confruntare fără precedent.