Euro peste 5 lei?! Dacă ți se pare că leul nu mai face doi bani (la figurat vorbind), nu e doar o impresie. Moneda națională chiar a slăbit serios în fața monedei europene în 2025, atingând praguri record. Banca Națională a anunțat pentru prima dată un curs oficial peste 5 lei pentru un euro – un moment istoric care i-a cam făcut pe importatori să transpire și pe cei cu credite în euro să ofteze. Hai să vedem de ce se tot depreciază leul și, mai ales, ce înseamnă asta pentru tine, pentru prețuri, rate, chirii și pentru economia României per ansamblu.
Record istoric: Euro depășește pragul de 5 lei
Pentru prima dată în istorie, cursul oficial anunțat de BNR a sărit de 5,03 lei/euro, depășind pragul psihologic de 5 lei. Practic, față de ziua precedentă, leul a pierdut peste 1% din valoare, o mișcare bruscă ce confirmă trendul de slăbire din ultima perioadă. La casele de schimb și la bănci, euro era chiar mai scump (între 5,11 și 5,29 lei în zilele tensionate). Ce înseamnă asta concret? Dacă aveai, de exemplu, o rată de 300 de euro pe lună, până acum plăteai ~1.491 lei (la un curs de ~4,97), iar acum trebuie să scoți vreo 1.509 lei – deci cu vreo 18 lei mai mult doar din diferența de curs.
Depășirea pragului de 5 lei nu ar trebui însă privită ca o catastrofă în sine, spun unii economiști. „De la 4,97 la 5 lei e o mișcare de sub 1%. Nu e cazul de titluri apocaliptice”, a subliniat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
Cu alte cuvinte, piața valutară fluctuează firesc pe baza cererii și ofertei de valută. Faptul că am atins 5 lei/euro era cumva de așteptat – chiar bugetul de stat pe 2025 a fost construit estimând un curs ușor peste 5 lei. Sigur, e un prag simbolic care dă emoții, dar important e cât de mult și rapid trece euro de 5 lei. Iar aici intervin cauzele din spate.
De ce scade leul? Cauzele deprecierii
Inflația ridicată și diferențialul de prețuri – Pe românește, prețurile au crescut mai repede în România decât în Zona Euro în ultimii ani, erodând puterea de cumpărare a leului. Dacă un coș de cumpărături costă mult mai mult în lei acum față de acum 5 ani, dar în euro crește mai lent, atunci 1 euro ar trebui să „cumpere” mai mulți lei. Analiștii spun că leul s-a ținut tare artificial și s-a supraevaluat în termeni reali. În ultimii 5 ani, diferența de inflație a făcut ca leul să fie cam cu 20% mai tare decât ar fi fost natural. Cu alte cuvinte, am ținut cursul aproape fix, deși economia avea prețuri în creștere – rețeta clasică pentru ca, mai devreme sau mai târziu, moneda să cedeze teren.
Citește și: Modalități simple de a economisi bani. Fă o diferență mare cu schimbări mici!
Deficitele “gemene” ale României – Nu, nu e vorba de zodia Gemeni, ci de deficitul bugetar (statul cheltuiește mult peste cât încasează) combinat cu deficitul comercial/de cont curent (importăm mai mult decât exportăm). România are un deficit bugetar mare, pe la ~7% din PIB estimat pentru 2025, și un deficit extern serios. Economistul-șef al BRD, Florian Libocor, a explicat foarte clar: cu un deficit bugetar de ~9% din PIB și un deficit al balanței comerciale care duce gaura totală la peste 15% din PIB, presiunea pe curs e inevitabilă. De ce? Pentru că toate aceste „găuri” trebuie umplute cu bani din altă parte, adică în valută. Statul se împrumută în euro, importatorii cer euro ca să cumpere marfă din afară – cererea de euro crește și, logic, euro se apreciază față de leu.
Incertitudini politice și de încredere – Leul nostru nu trăiește într-un glob de sticlă. În 2024-2025, scenele politice agitate au speriat investitorii. După alegerile din 2024, schimbările de guvern și perspectiva unor lideri imprevizibili au cam zguduit încrederea piețelor. Anul 2025 e plin de mize electorale, iar instabilitatea politică lovește direct în curs: investitorii străini devin precauți, unii își retrag banii, ceea ce înseamnă mai puțini euro care intră și, deci, un leu mai slab. Un scenariu extrem discutat de unii analiști suna cam așa: dacă ar veni la putere un regim anti-UE/NATO, s-ar retrage masiv investitorii și am putea vedea chiar un euro de 10 lei, cum avertiza expertul fiscal Gabriel Biriș. E un scenariu sumbru, nu o predicție certă, dar arată cât de mult contează factorul politic și de încredere în stabilitatea monedei.
Politica BNR și dobânzile – Banca Națională a României a ținut mult timp leul în frâu, intervenind pe piață și menținând dobânzi ridicate. În 2022-2023, de pildă, leul a fost surprinzător de stabil chiar și când toate valutele din jur o luaseră la vale după izbucnirea războiului din Ucraina. Asta pentru că BNR a tot vândut valută din rezerva sa ca să țină euro sub control și a menținut o dobândă-cheie mare, de 7%, ca să facă lei mai atrăgători (cine are lei în bancă să primească dobândă bună și să nu-i schimbe în euro). Însă această strategie are limite: rezervele nu pot fi irosite la infinit (se vorbește că BNR a “ars” miliarde de euro din rezervă în 2024 doar ca să apere pragul de 5 lei, iar dobânzile mari sufocă economia internă. La finele lui 2024 și început de 2025, BNR a dat semne de relaxare – a redus ușor dobânda sau măcar a lăsat lichiditate în piață. Bloomberg nota că leul a început să piardă teren după ce BNR a relaxat politica monetară, contribuind la depășirea pragului de 5 lei. Pe scurt, când banca centrală nu mai strânge cu ușa piața valutară, leul – deja sub presiuni mari – a alunecat în jos.
Ce spun experții și autoritățile: estimări și reacții oficiale
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, încearcă să calmeze spiritele. El a explicat că stabilitatea cursului de schimb e esențială pentru stabilitatea financiară a țării, motiv pentru care BNR încă menține o politică monetară prudentă. Practic, Isărescu a recunoscut că nu e momentul să scadă dobânda cheie, pentru că o relaxare prea rapidă ar fi „o invitație la deprecierea cursului”. Mesajul BNR: suntem atenți și vom acționa să prevenim fluctuațiile excesive. De altfel, banca centrală a intervenit deja – a scumpit creditul în lei pe termen scurt (ROBOR-ul a urcat după ce BNR a strâns lichiditate) și a vândut valută ca să potolească saltul euro. Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, a confirmat că există „presiune pe piața valutară” și că BNR caută un echilibru, atrăgând lichiditate din piață.
Cu alte cuvinte, BNR nu lasă leul să cadă liber: dacă e cazul, mai arde din rezervă și mai crește dobânzile ca să țină lucrurile sub control.
Dinspre Guvern, tonul e optimist (poate și pentru că nimănui nu-i place un leu slab în an electoral). Ministrul Finanțelor, Tánczos Barna, declara la începutul lui 2025 că se așteaptă la un curs stabil în jur de 5 lei și că „nu vor fi probleme și riscuri pe curs” atât timp cât BNR își face treaba. Practic, bugetul pe 2025 a fost construit oficial pe idea că euro va sta puțin peste 5 lei, deci autoritățile recunosc implicit deprecierea, dar mizează pe una moderată și controlată.
Citește și: Ce este inflația și a deflația. Impactul acestora asupra economiei și asupra oamenilor
Analiștii financiari însă sunt ceva mai puțin liniștiți. Asociația CFA România, care adună analiști și investitori, raportează că peste 85% dintre experți anticipează continuarea deprecierii leului în următoarele luni. În sondajul CFA, cursul mediu așteptat peste 6 luni era ~5,04 lei/euro, iar peste un an ~5,09 lei/euro. Cu alte cuvinte, în viziunea lor trendul e clar de slăbire, dar una lentă, fără prăbușiri dramatice. Și băncile locale și-au ajustat prognozele: de exemplu, analiștii Libra Bank au revizuit estimarea pentru decembrie 2025 de la 5,01 la 5,06 lei/euro, tocmai din cauza riscurilor tot mai mari legate de deficitele mari și incertitudinile fiscale. Un leu mai slab ar putea adăuga ceva presiune la inflație în a doua parte a anului, avertizează aceiași analiști. Pe scurt, consensul pare a fi că leul va continua să se deprecieze ușor în 2025, dacă nu apar șocuri majore. Iar dacă apar șocuri (ex. crize politice urâte sau derapaje fiscale mari), atunci deprecierea ar putea fi mult mai accentuată.
Scurt istoric: cum a evoluat cursul leu-euro în ultimii ani
Ca să înțelegem unde suntem, hai să ne uităm puțin în oglinda retrovizoare a cursului valutar. Leul a pierdut teren aproape în fiecare an în ultimul deceniu, încet dar sigur. Acum ~10 ani un euro era pe la 4,40 lei, iar prin 2016 deja sărea de 4,60 lei pe fondul unor măsuri fiscale riscante la vremea respectivă. Apoi a tot urcat treptat: 4,7…4,8 lei în anii 2017-2018, a trecut de 4,9 lei prin 2019-2020, iar în 2022 era în jur de 4,94-4,97 lei. Interesant, în 2022-2023, deși inflația a făcut ravagii (prețurile au explodat și la noi și în Europa), cursul leu-euro a rămas surprinzător de stabil – BNR chiar se mândrea că leul a fost „singura monedă din regiune” care nu s-a depreciat după șocul războiului din Ucraina. Asta a fost însă stabilitate cumpărată scump, cu intervenții masive. Practic, leul stătea pe un butoi de pulbere: inflație mare și deficite mari, dar cursul ținut în frâu administrativ.
Nu e de mirare că, odată ce presiunile au crescut, leul a cedat puțin. Între 2014 și 2024, euro a crescut per total cam cu 11,9% față de leu – pare puțin pe 10 ani, dar mare parte din creștere s-a întâmplat spre finalul perioadei. Pragul de 5,0 lei era pașnic doborât oricum în 2024-2025: cursul deja flirta cu valorile de 4,98-4,99 lei spre final de 2024, iar pe piața interbancară euro oricum trecuse de 5 lei înainte ca BNR să o recunoască oficial. La final de 2024, după primul tur al alegerilor prezidențiale, am avut un mini-șoc: leul s-a slăbit brusc și BNR a fost nevoită să ardă peste 1 miliard de euro din rezervă într-o singură zi ca să apere cursul sub 5 lei. Vorba aceea, cât poți să ții frâna trasă? Până la urmă, în primăvara 2025, cursul a sărit de 5 lei oficial, marcând acest nou capitol.
Cum ne afectează pe noi, oamenii de rând?
O valută mai slabă își face simțite efectele cam peste tot, chiar dacă nu toți stăm cu ochii pe curs zilnic. Pentru populație, un leu mai puțin puternic înseamnă în principal scumpiri și erodarea venitului disponibil, iată de ce:
- Importuri mai scumpe = prețuri mai mari. România importă o mulțime de produse – de la alimente în supermarket până la electronice, electrocasnice și medicamente. Dacă euro costă mai mult în lei, orice marfă adusă din UE devine automat mai scumpă în magazinele noastre. De exemplu, fructele exotice, cafeaua, hainele de brand sau televizoarele vor avea prețuri mai mari în lei, pentru că retailerii vor plăti mai mult pe ele în euro. Asta se traduce în inflație importată: creșteri de prețuri care ne erodează puterea de cumpărare. Cu un leu slab, inflația riscă să fie mai încăpățânată, BNR însăși avertizează că deprecierea pune presiune în plus pe prețuri.
- Rate și credite în valută mai piperate. Cei care au credite în euro (de exemplu, unii încă mai au vechi credite imobiliare în euro) vor plăti rate mai mari în lei. Așa cum am exemplificat, la fiecare 100 de euro din rată mai adaugi acum câțiva lei în plus. Și dacă ai leasing auto sau alte plăți legate de euro, vei simți diferența. Vestea bună: majoritatea creditelor noi sunt în lei, deci nu mai suntem la fel de expuși ca acum un deceniu la riscul valutar. Totuși, pentru cine ia în calcul un împrumut, trebuie ținut cont și de curs în calculele pe termen lung.
- Chirii indexate la euro. În marile orașe, multe chirii – mai ales la apartamente în centru sau spații comerciale – sunt fie stabilite direct în euro, fie legate de cursul euro. Asta înseamnă că, dacă euro crește de la 4,9 la 5,1 lei, proprietarul îți poate cere diferența, ca să primească tot echivalentul a X sute de euro. Prin urmare, un leu mai slab poate aduce chiria mai mare în lei pentru chiriași. Similar, unele abonamente de servicii (internet, telefonie) sau utilități pot avea clauze legate de curs – deși impactul în factură e de obicei mic (Isărescu făcea haz-de-necaz că un abonament de 100 lei ar putea urca la ~101 lei, deci +1 leu, la o depreciere de 1%.
- Vacanțe și cumpărături în afară mai scumpe. Dacă plănuiești călătorii în străinătate sau îți place să faci shopping online de pe site-uri din afară, cursul te lovește direct la portofel. Biletele de avion, cazarea în city-break, electronicele comandate din Germania – toate te vor costa mai mult în lei când cursul euro crește. Practic, leul pierzând valoare, românii devin mai „săraci” în raport cu economiile zonei euro, deci tot ce cumpărăm de acolo ne iese mai scump.
Partea bună? Dacă ai economii în euro sau primești bani din străinătate (de la rude, diaspora), vei primi mai mulți lei pentru fiecare euro trimis. Remiterile din străinătate aduc un mic bonus de curs familiilor din țară când leul se depreciază. De asemenea, pentru cei ce lucrează în IT sau alte domenii și au salarii legate de euro/dolari, un leu mai slab poate însemna venituri mai mari în lei (dacă contractul lor e indexat la valuta respectivă). Însă pentru marea majoritate, care câștigă în lei și cheltuie în lei, efectul net al deprecierii este negativ, pentru că prețurile urcă.
Impactul asupra economiei: inflație, exporturi, buget
La nivel macro, economia României are și ea de „câștigat” și de pierdut de pe urma unui leu mai slab, dar bilanțul e delicat:
- Inflație mai mare – Am atins deja ideea: un curs depreciat alimentează inflația. Importurile scumpite se regăsesc în indicele prețurilor de consum. Dacă leul continuă să slăbească, BNR va avea mai mult de furcă să aducă inflația în țintă. Ținta e ~2,5%, dar cu un leu în defensivă, analiștii tot văd inflație peste 5% și la sfârșitul lui 2025 E un cerc vicios: inflație mare → leu slab → și mai multă inflație importată. De aceea, BNR e foarte atentă la curs când decide politica de dobânzi.
- Exporturi mai ieftine, competitivitate sporită. Aici e partea plină a paharului: un leu mai slab ajută exportatorii. Dacă vinzi mobilă sau cereale în euro pe piețele externe, iar costurile tale locale sunt în lei, vei încasa acum mai mulți lei pentru fiecare euro obținut pe marfa exportată. Asta poate însemna profituri mai mari (în lei) pentru companiile exportatoare și îi face pe producătorii români mai competitivi ca preț față de concurenții străini. Teoretic, un curs mai ridicat ar putea diminua și deficitul comercial: importăm mai puțin (că s-au scumpit) și exportăm mai mult. Atenție însă, nu e panaceu: multe exporturi românești depind de materii prime sau componente importate (care s-au scumpit), deci câștigul de competitivitate poate fi parțial anulat de costuri mai mari la input-uri. Oricum, industria orientată spre export salută un curs de 5+ lei/euro, pentru că îi crește veniturile în lei fără să miște un deget.
- Investițiile străine și clima de afaceri. Un leu stabil este semn de încredere și stabilitate economică, pe când deprecierile bruște pot speria investitorii străini. Dacă deprecierea rămâne moderată (2-3% pe an, ceea ce e normal pentru o economie emergentă cu inflație mai mare), atunci nu-i bai – investitorii pot gestiona. Dar dacă apar derapaje și volatilitate mare, s-ar putea ca unii să amâne investiții, temându-se că își vor vedea profiturile erodate de curs. Pe de altă parte, pentru cei care fac outsourcing sau servicii aici, un leu mai slab înseamnă că costurile salariale în euro scad, deci România devine chiar mai atractivă ca bază de producție/servicii. E un balans fin.
- Impact bugetar și datorie publică. Statul are și el de suferit sau de câștigat de pe urma cursului. La capitolul necazuri: o parte din datoria publică e în euro (obligațiuni emise pe afară, împrumuturi de la UE, etc). Când leul se depreciază, datoria în valută „cântărește” mai greu în lei – adică, trebuie alocați mai mulți lei din buget ca să rambursezi aceeași sumă în euro. Asta poate umfla deficitul și datoria ca % din PIB. Estimările arată oricum o creștere a datoriei publice spre 57% din PIB în următorul an, iar un leu slab contribuie la asta. De asemenea, cheltuieli precum importurile statului (energie, echipamente) sau contribuția României la bugetul UE (calculată în euro) devin mai costisitoare. La capitolul beneficii pentru buget: un pic de inflație în plus poate crește încasările din TVA și accize (care se calculează ca procent din prețuri, sau direct în euro la combustibili/tutun), deci statul încasează mai mulți lei dacă prețurile și cursul cresc. Însă, per total, un curs scăpat de sub control face mai mult rău decât bine bugetului, așa că Ministerul de Finanțe preferă și el stabilitatea.
Citește și: Cele mai mari 500 de afaceri mari de familie din lume angajează 24,5 milioane de persoane
Leul slăbit față de euro e un semnal de alarmă moderat, dar nu un motiv de panică isterică. E ca atunci când mașina începe să tragă dreapta pe autostradă – trebuie să ții bine volanul (BNR și Guvernul să fie prudente) și să mergi la service să rezolvi cauzele (deficitele, inflația, problemele de încredere din economie). Pentru omul de rând, euro mai scump înseamnă că viața costă un pic mai mult – de la rata la bancă până la pâinea din import. Pentru economie, un leu mai slab are și părți bune (exporturile) dar și riscuri (inflație și datorii mai mari). Important e ca deprecierea să nu scape de sub control. Momentan, toată lumea – de la BNR la analiști – se așteaptă la o depreciere lentă și gestionată, nu la un salt brusc la 6-7 lei/euro. Dar asta depinde mult de cum navigăm anul 2025: dacă vom ține deficitul în frâu și ne vom feri de crize politice majore, leul ar trebui să stea cuminte. Dacă nu, s-ar putea să mai vedem euro atingând noi și noi recorduri. Oricum ar fi, țineți-vă bine portofelele și fiți atenți la curs – vremurile când 1 euro era 4 lei au apus demult, acum toată lumea vrea să știe cât de mult peste 5 va ajunge. Pentru binele nostru, sperăm să rămână cât mai aproape de această bornă și să nu ne trezim întrebându-ne, peste câțiva ani, cum e viața la 10 lei pentru un euro. Să nu ajungem acolo!
Cum ar spune guvernatorul Isărescu, „rațiunea, înapoi!”, adică să revenim cu picioarele pe pământ și să ne facem temele în economie ca să ținem leul pe linia de plutire.
