ADVERTISEMENT

Moartea lui Ion Creangă. Povestea ultimei zile a marelui povestitor

La data de 31 decembrie 1889, România pierdea unul dintre cei mai mari povestitori ai săi, Ion Creangă, scriitorul care a captat esența copilăriei românești și a vieții satului moldovenesc în operele sale nemuritoare. Sfârșitul său a fost brusc și dramatic, lăsând în urmă o moștenire literară de neprețuit, dar și o poveste emoționantă despre ultimele sale ore.

Ultima zi din viața lui Ion Creangă

În ultima zi a anului 1889, Creangă, aflat deja într-o stare de sănătate precară din cauza epilepsiei, și-a petrecut ziua alături de un prieten. După ce a cutreierat străzile Iașului și a mâncat gogoși și a consumat alcool, un obicei despre care se spune că îl aducea deseori în centrul atenției. Apoi, s-a oprit la tutungeria fratelui său, Zahei, situată pe Strada Goliei, unde, din păcate, a suferit o criză gravă de epilepsie, în urma căreia a murit chiar înainte de a trece în anul nou.

Citește și: Ziua Mondială a Scriitorilor. Cele mai indecente secrete ale marilor scriitori

Moartea sa a provocat o undă de șoc în Iași, iar prietenii săi apropiați, inclusiv tipograful Ionescu și Miron Pompiliu, s-au ocupat de pregătirile pentru înmormântare. Ion Creangă a fost înhumat pe 2 ianuarie 1890 în Cimitirul Eternitatea din Iași, locul unde odihnesc numeroși mari scriitori ai României.

O viață plină de încercări

Născut la 1 martie 1837 în Humulești, Ion Creangă, cunoscut inițial sub numele de Ștefanescu, a avut o copilărie marcată de viața tradițională rurală moldovenească. Creșterea sa într-o familie de țărani cu un statut social ridicat i-a oferit o perspectivă unică asupra comunității și folclorului din Moldova, ceea ce mai târziu avea să devină sursa de inspirație pentru lucrările sale celebre, cum ar fi „Amintiri din copilărie”, „Povestea porcului”, „Dănilă Prepeleac” și multe altele.

Ion Creangă a studiat la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași, dar a renunțat la cariera religioasă, adaptarea la viața clericală dovedindu-se dificilă din cauza temperamentului său liber și neconvențional. De-a lungul vieții, el a lucrat ca învățător, având un impact semnificativ asupra educației și culturii din perioada respectivă. Între 1860 și 1870, Creangă a fost profesor de limba română și istorie la mai multe școli din Iași, iar în 1875 a fost angajat la școala de băieți din Iași, unde a continuat să inspire generații de elevi.

Ion Creangă

Opera sa literară l-a consacrat în rândul marilor clasici români. „Amintiri din copilărie” este considerată una dintre cele mai autentice și influente lucrări despre experiențele copilărești, descriind cu umor și nostalgie viața simplă din satul românesc. Aici, Creangă surprinde cu o acuratețe rar întâlnită atmosfera rurală, obiceiurile și tradițiile vremii, făcând din această lucrare o piatră de temelie a literaturii române.

Moștenirea lui Ion Creangă

Ion Creangă este considerat astăzi un pilon al literaturii române, cu o operă ce oferă o privire intimă și autentică asupra vieții rurale moldovenești din secolul XIX. Stilul său narativ, caracterizat de limbajul viu și autentic al țăranului, a avut o influență durabilă asupra literaturii române. Poveștile sale sunt studiate în școli și universități ca model de literatură realistă și satirică, fiind apreciate pentru valoarea lor educațională și culturală.

Citește și: Cum a devenit Balcicul un paradis artistic? Regina Maria a inițiat, în mod informal, „o școală fără seamăn a picturii româneşti”

Prin umorul și spiritul său popular, Ion Creangă a reușit să îmbine tradiția cu inovația, oferind cititorilor nu doar divertisment, ci și o profundă înțelegere a vieții și valorilor românești. Opera sa continuă să fie o sursă de inspirație pentru scriitorii contemporani și un punct de referință în studiul literaturii române.

Prietenia cu Mihai Eminescu

Una dintre cele mai marcante relații din viața lui Creangă a fost prietenia cu Mihai Eminescu. Cei doi s-au sprijinit reciproc, iar moartea lui Eminescu în 1889 a lăsat o amprentă adâncă asupra sufletului lui Creangă. Această pierdere, combinată cu propria sa stare de sănătate șubredă, a accentuat melancolia și suferința sa interioară.

Creangă a avut, de asemenea, o viață personală tumultuoasă, marcată de drame și pasiuni puternice. Prima sa căsătorie, cu Ileana, fiica unui preot, s-a încheiat cu o separare din cauza infidelității soției sale, dar și a excentricităților lui Creangă. Divorțul nu l-a oprit din a căuta fericirea alături de Tinca Vartic, cu care a trăit aproape două decenii și pe care o considera soția sa de facto. Aceasta a fost alături de el până la sfârșitul vieții sale, oferindu-i stabilitatea emoțională și domestică de care avea nevoie.

Moartea lui Ion Creangă a însemnat nu doar pierderea unui scriitor excepțional, ci și a unei figuri simbolice a literaturii române, care, prin simplitatea și realismul operei sale, a reușit să atingă inimile tuturor generațiilor.

Ion Creangă rămâne o voce a copilăriei și a satului românesc, un povestitor care a transformat simplitatea vieții de la țară în artă nemuritoare

Te-ar putea interesa și

Cele mai citite