Ziua Mondială a Scriitorilor. Cele mai indecente secrete ale marilor scriitori

Ziua Mondială a Scriitorilor
Ziua Mondială a Scriitorilor

Ziua Mondială a Scriitorilor se sărbătorește pe data de 3 martie încă din anul 1986. Această zi este menită să celebreze marii scriitori ai lumii, dar și să promoveze scriitorii actuali.

Ziua Mondială a Scriitorilor a fost propusă de Congresul Internațional al PEN Club. Organizația PEN Club International a fost fondată la Londra în 1921 și este o asociație ce include scriitori ai tuturor genurilor literare, de la traducători și jurnaliști până la istorici, și are ca scop promovarea sprijinului între scriitorii din întreaga lume. Ideea fondării acestei asociații a venit de la scriitorul englez C. A. Dawson Scott, iar primul președinte a fost John Galsworthy, potrivit radioromaniacultural.ro.

Operele literare au o importanță deosebită pentru noi, ajutându-ne să înțelegem trecutul, prezentul și viitorul. Încă de când ne naștem suntem înconjurați de povești. Scriitorii reușesc să păstreze vii evenimente, oameni și momente magice din viață. Deși operele lor sunt arhicunoscute și citite de milioane de oameni, astăzi, pentru că este vorba despre Ziua Mondială a Scriitorilor, vom vorbi despre cele mai indecente secrete din viața celor mai mari scriitori din istoria omenirii.

William Shakespeare

Copiii din flori au jucat un rol esențial în piesele lui Shakespeare, așa că nu este deloc o surpriză că acesta a procreat el însuși unul. Dramaturgul și-a petrecut o bună parte din viață la Londra, lăsându-și soția, pe Anne Hathaway, în Stratford, să aibă grijă de copii. În drum spre casă, atunci când mergea să-i viziteze, se oprea adesea la un han din Oxford al cărui proprietar era John Davenant, un cârciumar înstărit. Davenant avea la rândul lui o nevastă frumușică, Jane. Ei bine, umbla vorba că ea și scriitorul s-au iubit o perioadă.

Citește și: Imperii financiare transmise din generație în generație. Top 10 cele mai bogate familii din lume

Fiul ei, numit William Davenant, s-a născut în februarie 1606. Shakespeare a fost nașul copilului. Pe măsură ce creștea, copilul semăna izbitor de mult cu presupusul său înaintaș. Will Devenant a devenit un dramaturg apreciat, manager de teatru și poet. În 1637 a fost numit poet de seamă al Angliei. În 1667 a colaborat cu John Dryden la o nouă adaptare pentru Furtuna. Despre Devenant, Samuel Butler spunea cândva: „Părea că scrie cu aceeași ușurință cu care scria Shakespeare și era destul de încântat să se spună despre el că era fiul lui”.

Honoré de Balzac

Honoré de Balzac le-a mărturisit unor prieteni că în timpul partidelor de sex evita să ejaculeze de teamă că asta îl va secătui de energia creatoare. „Iubăreț și amator de joculețe amoroase, totul era acceptat până la ejaculare. Pentru el, sperma însemna eliminarea celei mai pure forme de substanță cerebrală. Prin urmare, filtrarea sau chiar pierderea prin organul sexual a unui potențial act de creație artistică.” Or, așa cum prea bine a notat Balzac după orgasmul din timpul unei partide de amor cu una dintre numeroasele sale iubite: „În dimineața asta am pierdut un roman!”

Charles Dickens

Charles Dickens era obsesiv-compulsiv și refuza să scrie dacă masa și scaunele din cameră nu erau aranjate ca la carte. Avea o capacitate neobișnuită de a-și aminti locul exact al fiecărui corp de mobilă din orice cameră. El petrecea ore întregi rearanjându-le pentru ca totul să se potrivească poftelor sale. Când era oaspetele cuiva sau când se caza la vreun hotel scump, prima lui grijă era să rearanjeze totul în cameră, încât să se potrivească cât mai mult cu interiorul cu care era obișnuit. Deloc surprinzător, Dickens era și un ciudat obsedat de ordine. Se pieptăna de sute de ori pe zi. Era gata să scoată un pieptene la masă, în mijlocul unei petreceri, dacă simțea că un singur fir nu stă la locul lui. După ce îi plecau musafirii, strângea de fiecare dată după ei și fierbea de mânie dacă observa urme de neatenție.

Lev Tolstoi

În noaptea nunții, Lev Tolstoi, pe atunci în vârstă de 34 de ani, și-a obligat mireasa, de doar 18 ani, să citească însemnările din jurnalul lui în care erau descrise escapadele lui amoroase cu alte femei, inclusiv cu servitoare. Se pare că asta a fost ideea lui de deschidere și onestitate. Cu toate acestea, după părerea Soniei a fost totuși „prea multă informație”. A doua zi avea să noteze în propriul ei jurnal despre dezgustul pe care l-a simțit de a fi expusă unor asemenea „mizerii”.

Mark Twain

Cu mult înaintea lui Lenny Bruce și Redd Foxx, Twain a stăpânit arta discursurilor picante. Adesea ținea discursuri după cină, în fața unui mic public, perorând despre ideile lui despre sex, flatulență și alte subiecte tabu. Într-un astfel de discurs, intitulat „Câteva remarci cu privire la știința onanismului”, a vorbit deschis despre marturbare. El i-a sfătuit pe cei prezenți: „Dacă viața sexuală devine un joc de noroc, nu jucați prea mult cu o singură mână.” Cu altă ocazie, a ținut un ditamai discursul în care a vorbit despre pârțuri în fața reginei Victoria.

Citește și: „Remember, remember, the 5th of November”. Marea Britanie, între complotul prafului de pușcă și al doilea lockdown. Istoria se repetă după fix 415 ani în Regatul Unit

Cel mai notoriu discurs al lui a fost ținut în 1902. „Address to the Mammoth Cod Club of Boston” a fost o capodoperă de trivialitate. O satiră deghizată abil ca o apărare grijulie a falusurilor modeste. „N-am reușit să găsesc niciun merit deosebit penisurilor care depășesc mărimea obișnuită”, le spunea Twain membrilor clubului, pe care i-a ironizat chiar și în versuri. Acesta a mers mai departe cu confesiunile. El a spus că a încercat odată să-și mărească mădularul cu o injecție pe bază de nitrat de argint, dar că „de cum a scos acul”, s-a simțit copleșit de rușine și a regretat decizia.

Sursă: „Viața secretă a marilor scriitori”, de Robert Schnakenberg

Te-ar putea interesa și