Una dintre construcțiile emblematice ale Bucureștiului, Arcul de Triumf, a trăit mai multe „vieți“ până să ajungă la actuala sa formă. Ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților şi Marea Unire, monumentul are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Paris.
Primul Arc de Triumf al Bucureștiului, pe modelul celor romane, a fost ridicat pe bulevardul Kiseleff, dar din lemn, în 1846, în onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul. Următorul Arc de Triumf a fost ridicat în onoarea domnitorului Carol I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării, la 15 decembrie 1877, la poarta Mitropoliei, fiind construit tot din lemn.
Peste nici un an, la 8 octombrie 1878, trupele române, care câștigaseră Războiul de Independență, au intrat în Bucureşti pe Șoseaua Kiseleff şi Calea Victoriei. La intrarea în Piața Victoriei, trupele au trecut pe sub un arc de triumf construit de inginerii Cerchez şi Cucu, angajaţi ai primăriei. Arcul a fost demolat ulterior.
Citește și: 1 Decembrie – Semnificația istorică a Zilei Naționale a României
Următorul Arc de Triumf ar fi trebuit inaugurat cu ocazia încoronării regelui Ferdinand, de la Alba Iulia, din octombrie 1922. Totuşi, Arcul de la Bucureşti nu a fost gata la timp şi a fost inaugurat a doua zi. Construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu, Arcul se afla pe locul actualului Arc de Triumf. Pentru a fi inaugurat la timp, deşi avea o fundație de beton, monumentul a fost făcut din lemn, stuc şi paiantă, motiv pentru care s-a degradat rapid, în special basoreliefurile, care iniţial erau cu adevărat impresionante.
„Greșeala a cauzat degradări progresive ale aspectului extern, arcul ajungând o zdreanță în anii 1930“, a declarat istoricul Dan Falcan. Monumentul era considerat o rușine pentru imaginea „Micului Paris“ în perioada interbelică.
În 1935-1936 a fost ridicat Arcul pe care îl vedem acum. Monumentul a fost dedicat participării României în Primul Război Mondial. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a prinţului moștenitor Mihai şi a membrilor guvernului României.
După venirea la putere a comuniștilor în România, Arcul de Triumf a fost „mutilat” prin scoaterea de pe părţile laterale a celor două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către ţară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire şi cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922.
De asemenea, au fost scoase de pe frontispiciul de pe fațada sudică monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, şi ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, şi au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră.
Citește și: Ziua Națională a României, sărbătoarea în care ne regăsim originile și unitatea. De 1 Decembrie răsfoim online pagini memorabile de cultură
După 1989, florile de piatră au fost date jos, şi au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand şi al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, dar inscripțiile de pe panourile laterale nu au fost reinstaurate.
Arcul de Triumf este situat în nordul Capitalei, la intersecția dintre șoseaua Pavel Kiseleff și alte trei bulevarde care poartă numele unor personalități cu rol decisiv în Primul Război Mondial, mai exact bulevardul Alexandru Averescu (comandant al Armatei a II-a), Alexandru Constantinescu (ministru în momentul întrunirii Consiliului de Coroană, care a hotărât intrarea României în război) și Constantin Prezan (comandant al Armatei de Nord și al Marelui Cartier General).
Arhitectura Arcului de Triumf – Simboluri
Arcul de Triumf este încărcat de elemente arhitecturale cu semnificație istorică pe toate laturile sale. Dimensiunile și forma edificiului sunt standard pentru o astfel de construcție – paralelipiped de 27 metri înălțime, cu o singură deschidere. Pe frontonul fiecărei fațade se găsește câte o inscripție.
Inscripția de pe frontonul fațadei de nord „LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII FERDINAND I DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR ȘI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREȘTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA” amintește de momentul încoronării Regelui Ferdinand și a reginei sale.
Inscripția de pe frontonul fațadei de sud face referire la câștigarea Primului Război Mondial „DUPĂ SECOLE DE SUFERINȚE CREȘTINEȘTE ÎNDURATE ȘI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ȘI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGII NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA”.
Citește și: De ce e ilegal sa faci poze în Turnul Eiffel noaptea. Trebuie să știi asta dacă vrei să călătorești în orașul iubirii
Inscripția centrală de pe frontonul fațadei de est este dedicată oamenilor politici și de cultură care au făcut posibilă Unirea: „GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ȘI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAȚIONALĂ”.
Inscripția centrală de pe frontonul fațadei de vest aduce aminte de eroii de război care au luptat pentru Unire: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ”.
Pe lângă aceste inscripții, mai sunt sculptate pe suprafața Arcului date ale confruntărilor din Primul Război Mondial pe frontul românesc: (15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918, 10 noiembrie 1918), efigiile suveranilor din acea vreme (pe fațada sudică) și medalioanele intitulate Bărbăția și Credința.
Pe interiorul Arcului putem observa lista localităților unde s-au purtat bătălii între 1916 și 1918: „CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”, „BUDAPESTA”.
