Toamna își intră oficial în drepturi, din punct de vedere astronomic, în noaptea de 22 spre 23 septembrie 2026. În România, echinocțiul de toamnă are loc miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05, moment care marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. În emisfera sudică, același fenomen marchează începutul primăverii.
Spre deosebire de ceea ce se crede uneori, echinocțiul nu este o zi întreagă, ci un moment precis în timp. Atunci, Soarele traversează ecuatorul ceresc dinspre nord spre sud, iar acest eveniment marchează una dintre cele mai importante schimbări astronomice ale anului.
Echinocțiul de toamnă 2026: data și ora exactă în România
În 2026, fenomenul are loc la 00:05 UTC, pe 23 septembrie. Deoarece România se află atunci la ora de vară, momentul corespunde orei 03:05, ora României. Pentru București, datele astronomice confirmă aceeași oră.
Data echinocțiului nu este identică în fiecare an. În calendarul gregorian, el poate cădea pe 21, 22, 23 sau 24 septembrie, în funcție de raportul dintre anul calendaristic și anul tropic.
Ce este, de fapt, echinocțiul de toamnă
Cuvântul „echinocțiu” provine din latinescul aequinoctium, format din aequus – „egal” – și nox – „noapte”. Denumirea face referire la momentul din an în care durata zilei și cea a nopții sunt aproape egale.
Din punct de vedere astronomic, fenomenul se produce atunci când centrul Soarelui traversează planul ecuatorului Pământului. În această perioadă, cele două emisfere primesc lumina solară într-un mod foarte apropiat de egalitate.
Un efect vizibil este faptul că, în jurul echinocțiului, Soarele răsare aproape exact în est și apune aproape exact în vest. După acest moment, în emisfera nordică, traseul aparent al Soarelui continuă spre sud, iar durata zilelor începe să scadă până la solstițiul de iarnă.
Ziua și noaptea nu au, de fapt, exact 12 ore
Una dintre cele mai răspândite idei despre echinocțiu este că ziua și noaptea durează exact 12 ore. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate.
Ziua și noaptea nu sunt perfect egale în timpul echinocțiului. Motivul principal este refracția atmosferică: atmosfera curbează razele de lumină, astfel încât Soarele poate fi văzut deasupra orizontului chiar și atunci când poziția sa geometrică se află puțin sub orizont. În plus, dimensiunea aparentă a discului solar influențează momentul în care este considerat răsăritul sau apusul.
Prin urmare, echinocțiul trebuie înțeles mai degrabă ca momentul astronomic al traversării ecuatorului ceresc, nu ca o zi în care ceasul trebuie să indice obligatoriu 12 ore de lumină și 12 ore de întuneric.
Cum se schimbă durata zilei în România după 23 septembrie
În București, diferența devine rapid vizibilă. La începutul lui septembrie, ziua are încă peste 13 ore, însă durata luminii scade de la o zi la alta. După echinocțiu, procesul continuă până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie 2026, când în emisfera nordică este cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an.
În acest fel, echinocțiul reprezintă adevăratul punct de tranziție dintre perioada dominată de zile mai lungi și cea în care întunericul ocupă treptat tot mai mult din cele 24 de ore.
Toamna meteorologică începe înainte
Există însă o diferență importantă între toamna astronomică și toamna meteorologică. Din punct de vedere meteorologic, toamna începe la 1 septembrie și cuprinde lunile septembrie, octombrie și noiembrie. Acest sistem este folosit pentru a împărți anul în sezoane de câte trei luni și pentru analiza statistică a temperaturilor și fenomenelor meteorologice.
Toamna astronomică începe însă abia la echinocțiul din 23 septembrie 2026 și se încheie la solstițiul de iarnă din decembrie.
Ce tradiții românești sunt legate de echinocțiul de toamnă
Pentru români, perioada echinocțiului a fost asociată din vechime cu recolta, belșugul și pregătirea pentru sezonul rece. Institutul Național al Patrimoniului notează că, în tradiția populară, echinocțiul de toamnă era numit „Ţâr înainte – ţâr înapoi”. Era o perioadă în care oamenii își manifestau recunoștința pentru roadele obținute după un an de muncă.
În această perioadă se gustau primele roade ale toamnei, inclusiv mustul obținut din strugurii proaspăt culeși. Se băteau nucii, se scuturau merele și gutuile, iar gospodăriile intrau într-o nouă etapă a anului agricol.
În calendarul tradițional românesc, începutul toamnei este legat și de sărbători precum Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, și Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, care marcau în vechiul calendar agrar trecerea de la activitățile de vară către cele specifice sezonului rece.
Echinocțiul de toamnă în alte culturi
Importanța acestui moment nu se limitează la spațiul românesc. De-a lungul istoriei, echinocțiul de septembrie a fost asociat în numeroase culturi cu recolta, recunoștința și echilibrul dintre lumină și întuneric.
În mitologia greacă, perioada este legată de povestea Persefonei, fiica zeiței Demetra, asociată cu agricultura și fertilitatea. Mitul explică schimbarea anotimpurilor prin coborârea Persefonei în lumea subterană.
În Japonia, perioada echinocțiului este asociată cu Ohigan, un interval în care familiile își comemorează strămoșii. În diferite tradiții europene există, de asemenea, festivaluri ale recoltei și ceremonii dedicate schimbării anotimpului.
Ce urmează după echinocțiul de toamnă 2026
După 23 septembrie, schimbarea devine tot mai evidentă. Zilele se scurtează, nopțile se lungesc, Soarele coboară tot mai mult pe cer la latitudinile României, iar natura intră treptat în etapa specifică toamnei.
Următorul mare reper astronomic va fi solstițiul de iarnă, pe 21 decembrie 2026, când toamna astronomică se încheie și începe iarna astronomică. Pentru București, solstițiul este calculat pentru ora 22:50.
