După Revoluția din decembrie 1989, relația dintre fostul președinte Ion Iliescu și fostul suveran Regele Mihai I a fost marcată de momente de tensiune și de reconciliere. În primii ani post-revoluționari, Iliescu – exponent al partidului post-comunist FSN – a privit reîntoarcerea Regelui cu suspiciune, considerându-l un potențial adversar politic. Episodul din aprilie 1990 rămâne emblematic: în preajma Paștelui, Mihai I a dorit să intre în țară, dar autoritățile române i-au retras viza chiar în ziua plecării sale.
Într-un interviu ulterior, Ion Iliescu a susținut că decizia fusese luată de Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), invocând „contextul foarte tensionat” al campaniei electorale. El a explicat că nu el „personal s-a opus” revenirii Regelui, ci s-a decis amânarea vizitei, primind mesajele MAE ca recomandare în acest sens. Gestul guvernului, care l-a revocat abrupt pe fostul suveran, a stârnit critici atât în țară, cât și în străinătate (considerat o rușine pentru România post-comunistă), fiind perceput ca o umilință a Regelui. Cifrele oficiale nu au fost citate, dar presa occidentală a semnalat indignarea diplomaților și a altor case regale europene față de această interdicție.
În anii ’90 și începutul anilor 2000, relația dintre cei doi a rămas tensionată. Familia Regală a întâmpinat blocaje repetate: după primul incident din decembrie 1990, când Mihai I și suita lui au fost opriți de un baraj de poliție și obligați să părăsească România, Familia Regală a fost primește lovitură după lovitură. De pildă, în decembrie 1990, după aterizarea la Otopeni, mașinile în care se aflau regele Mihai, regina Ana și principesa Margareta au fost oprite pe autostrada București–Pitești, sub pretextul unui fals accident, iar suveranul a fost escortat cu forța înapoi pe aeroport și expulzat din țară.. În anii următori, FSN și urmașii săi politici au continuat să interzică reîntoarcerea regelui: în 1994 el a fost repede întors de pe pista aeroportului Otopeni în momentul aterizării, iar în 1995 a fost împiedicat să intre în țară la funeraliile Seniorului Corneliu Coposu. Congresul partidului lui Iliescu (PDSR) a propus chiar ca Mihai I să fie declarat „persona non grata” și să i se interzică legea intrarea în țară, argumentând că revenirea regelui ar fi „destabilizat” noua republică. În aceste condiții, Regele a rămas fără cetățenie română până în 1997, când, după ce Emil Constantinescu i-a succedat lui Iliescu la președinție, Mihai I a putut reveni oficial și și-a primit cetățenia înapoi.
La nivel simbolic, FSN (apoi PDSR) a pus accent pe „ruptura” de monarhie. Tânărul stat post-comunist s-a proclamat republică și nu a reintrodus niciun simbol regal în protocolul oficial. În plus, Iliescu și colaboratorii săi considerare regelui un potențial adversar politic. Istoricul Dorin Dobrincu remarca că puterea politică dominată de Iliescu îl vedea pe Mihai I „ca un posibil catalizator al nemulțumirilor” populației. În discursuri publice, Iliescu a minimalizat contribuția Regelui la istorie, susținând la conferințe de presă că actele lui Mihai erau „firești” dar strict supuse legilor. De pildă, despre incidentul din 1994 el a comentat că un fost șef de stat trebuie să respecte aceeași procedură ca oricine: „Cine nu respectă legea, plătește” și că întoarcerea regelui a fost „foarte civilizată” din punct de vedere procedural.
Încercări de reconciliere în secolul XXI
După anul 2000, climatul politic s-a mai relaxat. Întoarcerea lui Iliescu la președinție în 2001 a reprezentat momentul-cheie al reconcilierii dintre cei doi. În primăvara anului 2001, Ion Iliescu l-a primit pe Regele Mihai la Palatul Cotroceni, marcând public un gest de apropiere. La această întâlnire oficială, Iliescu s-a adresat Regelui chiar cu titulatura „Sire”, iar Guvernul a aprobat o lege care îi acorda drepturi similare altor foști șefi de stat, incluzându-l expres și pe regele Mihai. Aceste semnale au fost urmate de întâlniri repetate de-a lungul anilor următori. Deși încă exista un anume distanțaj – la o ceremonie din 2011, de pildă, Regele a evitat să-i strângă mâna lui Iliescu în plenul Parlamentului – tonul oficial a devenit mult mai conciliant. Iliescu însuși a recunoscut retrospectiv că a fost „influiențat de starea de spirit și de tensiunea în care lucra” în anii ’90 și că a greșit atunci. El a declarat că acum privește totul cu „judecată mai lucidă și mai realistă”. Mai mult, la un moment dat Iliescu a apreciat în spațiul public că fusese realizat „un act fundamental de reconciliere cu Regele și Casa Regală” pentru a reveni la normalitate. În ansamblu, fapte și gesturi comune au început să semnaleze detensionarea: de pildă, la funeraliile actorului Șerban Cantacuzino (2011) sau la sărbători naționale, ambii s-au aflat adesea în aceeași galerie oficială, alături de alți demnitari. Între timp, Casa Regală a obținut restituirea domeniului Săvârșin și a primit Palatul Elisabeta ca reședință, iar discuțiile despre eventuale despăgubiri financiare (proiectul eșuat de lege Peles) au arătat că Iliescu însuși accepta rectificări simbolice în beneficiul Regelui.
Viziuni reciproce
În această perioadă tumultuoasă, imaginea pe care fiecare și-a format-o despre celălalt a evoluat. Pentru Iliescu și camarazii săi, Regele Mihai era la început exponentul unei ordini înapoiate, o amenințare a stabilității. Documentele de arhivă și declarațiile politice ale vremii arată că oficialii din FSN/PDSR îl considerau pe fostul suveran ca pe „un adversar” ce putea cataliza nemulțumiri populare. În schimb, după 2000, Iliescu a devenit prin excelență exponentul republicii și al rupturii de vechea monarhie – funcție pe care Mihai I o acceptase odată cu abdicarea din 1947. Regele, la rândul său, îl percepea pe Ion Iliescu drept un urmaș al elitei comuniste ce-l exilase: în anii ’90 Mihai I îi numea pe Ion Iliescu și pe Adrian Năstase „urmașii comuniștilor”. Însă după 2000, regele și-a revizuit oarecum judecata, acceptând dialogul ca pe un „act de reconcilere istorică” cu România postcomunistă.
Moartea Regelui Mihai și mesajul lui Iliescu (2017)
După decesul Regelui Mihai, pe 5 decembrie 2017, Ion Iliescu a avut un cuvânt public sobru și apreciativ. Într-un mesaj oficial (o postare pe blog) și într-un comunicat News.ro, fostul președinte l-a elogiat pe monarh ca pe un „patriot exemplar” şi un om care și-a îndeplinit cu „onoare” datoria față de țară. Iliescu a subliniat rolul regelui în exil şi mai apoi în promovarea imaginii României în Europa, afirmând că Mihai I devenise „avocatul României în efortul ei de integrare europeană și euroatlantică”. De asemenea, fostul lider comunist a observat că prin moartea Regelui Mihai „se încheie poate cel mai zbuciumat capitol al istoriei României moderne”, ridicând astfel moștenirii sale simbolice un statut de reper istoric. În tonul mesajului – personal și de respect – Ion Iliescu a recunoscut (implicit) că Legătura dintre Republică și Monarhie a fost dificilă, dar că în cele din urmă fuseseră depășite urmele conflictului. Astfel, povestea relației lor este astăzi privită ca un drum de la confruntare violentă spre împăcare istorică: Iliescu, exponent al republicii care odinioară a izgonit un rege, își recapătă luciditatea de bătrân, în timp ce Mihai I rămâne simbolul demnității recâștigate și al dialogului național.
