Observatorul Situațiilor de Dislocare Internă (IDMC) a înregistrat în ultimul său raport anual un număr de peste 40 milioane de noi deplasări interne în lume în 2020.
În total, în cursul anului trecut, 55 de milioane de oameni au fost nevoiți să fugă din localitățile de origine, dintre acestea 40,5 milioane de persoane fiind nou strămutate, părăsindu-și pentru totdeauna căminul în care îşi întemeiaseră o familie. Este un record trist, nemaiîntâlnit de la crearea IDMC – principala sursă de date și analize privind deplasarea internă în lume – de la crearea acestui organism, în 1998.
Peste 30 de milioane de oameni au fugit din cauza dezastrelor de mediu, adică 75% din totalul deplasărilor interne înregistrate (față de 61% în 2018). Restul de 25% a fost cauzat de conflictele armate și violență. Nu este nevoie să căutăm foarte departe cauzele acestei creșteri: potrivit experților care au întocmit raportul, schimbările climatice și creșterile de temperatură sunt principalii factori din spatele frecvenței și intensității riscurilor legate de fenomenele meteorologie extreme (inundații, cicloni, furtuni, secetă).
Citește și: Ultimele rapoarte privind schimbările climatice au alertat pe toată lumea! Iată ce poți face chiar tu pentru a preveni încălzirea globală
În mai 2020, numai ciclonul Amphan a strămutat 5 milioane de persoane în Bangladesh, India, Myanmar și Bhutan. “Ne putem aștepta ca impactul viitor al schimbărilor climatice să facă aceste evenimente să devină catastrofale mai frecvente și mai violente”, spune Alexandra Bilak, directorul IDMC.
Pe lângă dezastrele climatice, conflictele armate și violența au dus la strămutarea a 9,8 milioane de oameni, în special în Africa, în legătură Războiul Tigray – din Etiopia, războiul civil din Sudanul de Sud sau atacurile jihadiste din nordul Mozambicului sau din Burkina Faso. În Yemen, pe lângă războiul civil, ploile torențiale au dus, potrivit ONU, la strămutarea a 4 milioane de oameni. Convergența conflictelor și a dezastrelor climatice a determinat multe persoane să fie strămutate pentru a doilea sau al treilea an consecutiv.
Europa este prinsă în acest raport laolaltă cu Asia Centrală
Europa este prinsă în acest raport laolaltă cu Asia Centrală şi ni se relevă că dezastrele au declanșat 234.000 de noi deplasări aici în 2020, cea mai mare cifră înregistrată vreodată pentru această regiune. Cutremurele în Croația, Grecia și Turcia, inundațiile din Kazahstan și Uzbekistan și furtuni intense din vestul Europei au fost unele dintre cele mai semnificative evenimente ale anului. Au fost, de asemenea, noi deplasări din cauza violenței înregistrate în regiune, în mare parte ca urmare a luptelor care au izbucnit în luna septembrie între Armenia și Azerbaidjan, în Nagorno-Karabakh și zonele înconjurătoare.
Furtunile și inundațiile au reprezentat puțin peste jumătate din numărul de noi deplasări în caz de dezastru înregistrate în regiunea Europa/Asia Centrală. Inundațiile a declanșat un record de 120.000 de strămutări, iar cele 15 furtuni majore au dus la strămutarea a 6.200 de oameni, în nouă țări, dublu față de media anuală pentru ultimul deceniu. Primul eveniment major raportat în regiune a fost furtuna Gloria, care a dus la peste 2.200 de deplasări în sud-vestul Franței și estul Spaniei, în luna ianuarie. În decursul a 72 de ore s-a înregistrat o cantitate de precipitații echivalentă cu până la cinci luni de ploaie în departamentele franceze Aude, Pirineii Orientali și Roussillon. Gloria a ucis, de asemenea, 14 persoane în Spania, iar a valul de furtună a parcurs trei kilometri până în delta râului Ebro, la sud de Barcelona.
Februarie 2020 a fost cea mai caldă și a cincea cea mai umedă lună din înregistrările efectuate istoric în Marea Britanie, iar ploi torențiale au determinat 1.100 de deplasări. Furtuna Dennis, care a fost clasificată ca „bombă meteo”, din cauza caracteristicilor sale atmosferice, a fost una dintre cele mai intense furtuni de iarnă din Atlanticul de Nord, și este responsabilă de aproximativ un sfert din deplasările înregistrate în insula britanică. Peste 3.400 de proprietăți au fost inundate, cu pierderi estimate la aproximativ 415 milioane de dolari.
Citește și: Cum arăta o zi pe Pământ acum un milion de ani. Evoluția omenirii este cu adevărat formidabilă
La începutul lunii mai, cel mai semnificativ eveniment de deplasare din regiunea Europa/Asia Centrală a avut loc în Uzbekistan și Kazahstan. Ploile torențiale au dus la spargerea barajului Sardoba, pe partea uzbecă a râului Sîrdaria, provocând inundații majore în ambele țări.Inundațiile au determinat peste 70.000 de noi deplasări ale locuitorilor.
În lunile de vară, ploile torențiale au continuat au loc în toată Europa și Asia Centrală. În luna august au fost înregistrate în jur de 4.800 de deplasări în regiunea de est a Greciei, Evia, iar Ianos, un ciclon rar mediteranean, a lovit țara în septembrie și a dus la peste 600 de evacuări. Insulele Kefalonia, Zakynthos și Ithaca au fost afectate în mod deosebit.
Temperaturile foarte ridicate din timpul verii au crescut, de asemenea, riscul de incendii, şi au determinat 23.000 de noi deplasări, în special în Spania, Grecia și Franța. De subliniat că dislocarea în caz de dezastru a fost raportat pentru prima dată în Olanda, când satul Herkenbosh, cu 4.000 de locuitori, a fost evacuat din cauza riscului de fum dintr-un incendiu de pădure.
Independent de aceste dezastre de lângă noi, Asia de Sud, Africa subsahariană și America Latină sunt regiunile lumii cele mai afectate de fenomen, iar această dinamică nu este nici pe departe să se încheie dacă nu sunt puse în aplicare măsuri mai ambițioase împotriva încălzirii globale. Conform estimărilor stabilite în 2018 de Banca Mondială, aceste trei regiuni ar putea fi responsabile de strămutarea a nu mai puțin de 140 de milioane de persoane, până în 2050.
Dar acest număr ar putea fi redus cu 80%, potrivit experților Băncii Mondiale, care îndeamnă comunitatea internațională să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să adapteze planurile de dezvoltare pentru a ține seama de toate etapele migrației. La rândul său, IDMC le recomandă guvernelor să se concentreze pe reducerea riscurilor, sprijinirea persoanelor strămutate în plan intern și deconstruirea clișeului că dezastrele sunt de origine „naturală”. Ca o concluzie, raportul se încheie cu următoarele cuvinte: “Trebuie să recunoaștem rolul omului în crearea riscurilor și să le reducem prin dezvoltarea durabilă”.
