La o lună de la scrutinul prezidențial, SUA îşi caută încă preşedintele, şi în timp ce Joe Biden îşi face planuri despre cum va petrece următorii patru ani la Casa Albă, Donald Trump nu se lasă dus cu niciun chip din Biroul Oval.
În timp ce așteptăm încă rezultatele oficiale, acceptate de toată lumea, USNews.com a făcut un top al celor mai jalnici preşedinți din istoria SUA. Este o ierarhie care încearcă să fie cât mai obiectivă cu putință, având la bază cercetări şi studii ale unor profesori universitari şi metodologii complexe care le-au măsurat performanțele.
Benjamin Harrison
Născut: 20 august 1833
Decedat: 13 martie 1901
Mandat prezidențial: 1889-1893
Vicepreședinte: Levi Morton
Citește și: Moment istoric în SUA. Pentru prima oară, există candidaţi LGBTQ în toate cele 50 de state americane
Era nepotul fostului președinte William Henry Harrison şi se crede că politicile lui economice au condus la Panica din 1893. Benjamin Harrison a fost ales în funcție la sfârșitul anilor 1800, într-o perioadă în care tarifele ridicate au contribuit la construirea unui excedent bugetar considerabil. Harrison a ales să cheltuiască acești bani, menținând în același timp tarifele foarte ridicate, devenind astfel primul președinte din istoria SUA al cărui buget federal a “mâncat” un miliard de dolari. Poate cheltuielile și taxele ridicate nu ar fi fost privite atât de negativ, dar sprijinul său pentru Taxa McKinley, care a crescut taxele medii la ratele istorice, a contribuit în cele din urmă la Panica din 1893, eveniment considerat pe scară largă ca fiind printre cele mai grave recesiuni economice din istoria americană.
Chester A. Arthur
Născut: 5 octombrie 1829
Decedat: 18 noiembrie 1886
Mandat prezidențial: 1881-1885
Vicepreşedinte: nu a avut
Arthur este unul dintre puținii lideri americani care nu au câștigat alegerile prezidențiale, el nefiind ales din punct de vedere tehnic preşedinte al Statelor Unite. El a preluat rolul de lider al națiunii americane imediat după asasinarea președintelui ales, James Garfield, în 1881. A avut un mandat slab şi nu a reușit să obțină sprijinul Partidului Republican pentru candidatura la următoarele alegeri, din 1885, lucru foarte rar întâlnit pe scena politică americană cu preşedintele în funcție să nu fie sprijinit pentru un nou mandat. De altfel, prestația sa la Casa Albă a făcut ca Republicanii să piardă alegerile din SUA, după 16 ani de președinție neîntreruptă. Arthur a condus America într-un moment în care scenă politică era extrem de coruptă şi deși administrația sa nu este amintită a fi fost implicată în niciun scandal major, el a fost atât de șters ca preşedinte încât mulți nici nu şi-l amintesc şi doar statisticile îl țin în cărțile de istorie.
Herbert Hoover
Născut: 10 august 1874
Decedat: 20 octombrie 1964
Mandat prezidențial: 4 martie 1929 – 4 martie 1933
Vicepreşedinte: Charles Curtis
Hoover era cunoscut ca slab orator, dar care a alimentat războaiele comerciale și a exacerbat Marea Depresiune. Al 31-lea președinte al SUA, el a fost ales în ajunul Marii Crize şi s-a instalat în Biroul Oval cu abilitățile unui tehnocrat și manager desăvârșit. Nativ din Iowa și cu diploma de inginer luată la Stanford, el a desfășurat operațiuni masive de ajutorare în Europa, atât în timpul, cât și după primul război mondial.
Odată ce s-a instalat Marea Criză, a redus impozitele și a început proiecte de lucrări publice pentru crearea de locuri de muncă, dar respectarea rigidă a principiilor sale conservatoare a fost o mare problemă a sa. Un comunicator slab, s-a dovedit în plus a fi răutăcios și lipsit de griji. Persoanele fără adăpost și-au denumit Hoovervilles maghernițele în care fuseseră nevoite să se mute, lucru care spune multe despre cum îl percepea mulțimea. Poate cea mai mare gafă politică a sa a fost susținerea și semnarea unui act tarifar care a alimentat războaiele comerciale internaționale și a înrăutățit criza. În concluzie, se poate spune despre Hoover că nu a reuşit să se ridice la înălțimea marii provocări a timpului său.
John Tyler
Născut: 29 martie 1790
Decedat: 18 ianuarie 1862
Mandat prezidențial: 4 martie 1841 – 4 martie 1845
Vicepreședinte: Nu a avut
Citește și: SUA, în fața unei situații critice. Pentru prima oară în istoria de 245 de ani a țării numărul albilor este în scădere, în timp ce populația asiatică a crescut cu peste 35%
A fost un apărător dur al sclaviei şi a abandonat platforma partidului său imediat ce a ajuns președinte. El a ajuns în fotoliul de la Casa Albă fără să fi fost ales, ci din scaunul de vicepreședinte, pentru că William Harrison a murit de pneumonie la numai 30 de zile după ce a fost confirmat în funcție şi a depus jurământul ca preşedinte al SUA. John Tyler a ajuns să fie disprețuiți de majoritatea partidului său, căruia i s-a opus prin veto la majoritatea legilor importante, inclusiv una de înființare a unei bănci naționale. Ca răspuns la aceste veto-uri, majoritatea cabinetului lui Tyler a demisionat, iar congresmanii l-au expulzat pe Tyler din partid. O rezoluție prin care se solicită punerea sa sub acuzare a fost introdusă în Cameră, însă ea nu a trecut.
Millard Fillmore
Născut: 7 ianuarie 1800
Decedat: 8 martie 1874
Mandat prezidențial: 9 iulie 1850 – 4 martie 1853
Vicepreședinte: Nu a avut
Președinția Millard Fillmore a început la moartea președintelui Zachary Taylor. Anterior el fusese vicepreședinte al Statelor Unite timp de 1 an şi 4 luni. I se reproșează că a susținut Compromisul din 1850, care a stabilit temporar statutul de sclavie pe pământurile din sud, dobândite ca urmare a războiului mexican-american. O parte controversată a Compromisului a fost Fugitive Slave Act, care accelera întoarcerea sclavilor evadați pe terenurile celor care revendicau dreptul de proprietate asupra lor. La două decenii după notoriu acord, New York Times a opinat că a fost o nenorocire să Fillmore a văzut în sclavie o întrebare politică și nu una de ordin moral. „Nenorocirea” ar putea părea acum un cuvânt prea amabil, scriu cei de la USNews.
William Henry Harrison
Născut: 9 februarie 1773
Decedat: 4 aprilie 1841
Mandat prezidențial: 4 martie 1841 – 4 aprilie 1841
Vicepreşedinte: John Tyler
Ținând cel mai lung discurs inaugural din istoria SUA, Harrison a contactat o pneumonie care l-a ucis şi a făcut din președinția sa de 30 de zile cea mai scurtă din istoria Statelor Unite. Harrison a fost, de asemenea, primul președinte american care a decedat în timpul mandatului său.
Warren G. Harding
Născut: 2 noiembrie 1865
Decedat: 2 august 1923
Mandat prezidențial: 4 martie 1921 – 2 august 1923
Vicepreşedinte: Calvin Coolidge
Harding a fost un jucător avid de poker, a cărui administrație a rămas cel mai bine în memorie prin scandaluri şi corupție. Printre altele, ministrul de interne a luat de mai multe ori mită de la o companie petrolieră care a dobândit monopolul asupra unor surse bogate. Preşedintele, deşi a recunoscut gravitatea faptelor, nu a luat nicio măsură. Îi lipsea cu desăvârșire energia, dar nu îi era jenă să îşi admită incompetența, spunându-le consilierilor că nu ar fi trebuit niciodată să ajungă la Casa Albă. Stresul a contribuit fără îndoială la moartea sa în timp ce era încă în funcție, deces cauzat probabil de un accident vascular cerebral.
Franklin Pierce
Născut: 23 noiembrie 1804
Decedat: 8 octombrie 1869
Mandat prezidențial: 4 martie 1853 – 2 august 1857
Vicepreşedinte: William R. King
Dorința neîncetată de război a acestui veteran al Războiului Mexican a pregătiți terenul pentru Războiul Civil Deşi provenea din partea nordică, omul de stat simpatiza cu sudiștii. Opozanții sclaviei îi numeau pe astfel de simpatizanți “doughface”, o persoană maleabilă ca aluatul. În 1854, Pierce a susținut printre altele o lege care le permitea statelor Nebraska şi Kansas introducerea sclaviei. Lipsa de popularitate a atins apogeul când a propus să i se declare război Spaniei dacă nu va vinde Cuba către Statele Unite. Theodore Roosevelt a scris mai târziu despre Pierce că a fost „un instrument servil al oamenilor mai răi decât el, gata oricând să facă orice lucru pe care I l-ar cere stăpânii de sclavi”.
Citește și: America la răscruce. Top 10 cele mai rușinoase momente din istoria SUA, de la lagăre de concentrare la cele patru mari eșecuri ale perioadei postbelice
Andrew Johnson
Născut: 29 decembrie 1808
Decedat: 31 iulie 1875
Mandat prezidențial: 15 aprilie 1865 – 4 martie 1869
Vicepreşedinte: Nu a avut
A fost probabil cel mai rasist preşedinte din istoria SUA, s-a pronunțat vehement împotriva ideii de egalitate în drepturi pentru toți cetățenii şi s-a folosit de veto în cazul unei legi care ar fi acordat aceste drepturi sclavilor nou eliberați. În epistole îşi menționa convingerea că țara era doar pentru omul alb, prin urmare cât va fi el în funcție, şi puterea va aparține tot omului alb.
James Buchanan
Născut: 23 aprilie 1791
Decedat: 1 iunie 1868
Mandat prezidențial: 4 martie 1857 – 4 martie 1861
Vicepreşedinte: John Breckinridge
Abia instalat la Casa albă, James Buchanan a primit în 1857 câteva rapoarte false privind iminența izbucnirii unei revolte a mormonilor pe teritoriul statului Utah. Preşedintele nu a cercetat problema în amănunt, ci a decis pur şi simplu să trimită o armată acolo. Din fericire, trupele s-au blocat în Wyoming din cauza zăpezii, evitându-se conflictul armat, înlocuit de negocieri. În Washington însă tensiunile dintre politicieni nu îşi găseau rezolvare – țara era în prag de război civil. De asemenea, a avut o atitudine foarte slabă față de valul secesionist din sud, fapt care i-au atras mai târziu numeroase critici.
