SUA traversează zilele acestea momente tulburi, translația de putere la nivelul șefiei statului, de la republicani către democrați nefiind nicicând mai penibilă în istoria recentă. Pentru cei obișnuiți să privească la Statele Unite ca la un monument al integrității, dreptății și cinstei, o democrație indisolubilă și fără fisuri, va fi poate șocant să vadă teatrul de pe scena politică de la Washington, și oricât ni s-ar părea de scandalos acum circul făcut de Donald Trump el va fi rapid aruncat și uitat la groapa de gunoi a istoriei.
Iată mai jos câteva momente care au marcat într-adevăr în mod negativ istoria SUA, relevate în ordine cronologică:
Drumul Lacrimilor – 1838
Drumul Lacrimilor este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile cu păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american Oklahoma. Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Ea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei.
Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați, decimarea fiind cauzată de boli, frig, epuizare și foame. Se presupune astfel că au murit peste 4.000 dintre cei 15.000 de indieni cheerokee care au fost relocați. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa.
Cazul Dred Scott
Cazul Dred Scott a fost o decizie de referință luată de către Curtea Supremă a Statelor Unite, care a hotărât că persoanele de origine africană importate în Statele Unite și deținute ca sclavi, dar şi descendenții acestora – indiferent dacă erau sau nu sclavi – nu sunt protejați de Constituție și nu pot niciodată să fie cetățeni ai Statelor Unite.
Citește și: Moment istoric în SUA. Pentru prima oară, există candidaţi LGBTQ în toate cele 50 de state americane
De asemenea, Curtea a mai stabilit că Congresul Statelor Unite nu are autoritatea de a interzice sclavia în teritoriile federale, dar şi că sclavii, deoarece nu erau cetățeni, nu puteau să se adreseze instanțelor de judecată. În cele din urmă, Curtea a decis că sclavii – ca proprietate sau proprietate privată – nu pot fi luați de la proprietari fără o procedură corespunzătoare. Deşi preşedintele Curții spera că decizia va rezolva definitiv chestiunea sclaviei, ea a declanșat instantaneu opoziția vehementă a elementelor anti-sclavie din Nord și s-a dovedit a fi un catalizator indirect al Războiului Civil American.
Bătălia de pe Antietam – 1862
Cunoscută şi ca Bătălia de la Shrapsburg, a avut loc pe 17 septembrie 1862 şi a fost parte a Campaniei din Maryland. A fost prima ciocnire la nivel de armată de câmp de pe teatrul de est al Războiului Civil American desfășurată pe pământul Uniunii și rămâne și astăzi cea mai sângeroasă zi din istoria Statelor Unite, cu un număr total de 22.717 morți, răniți și dispăruți. Uniunea a avut 12.401 de victime, cu 2.108 de morți, în timp ce victimele confederate au fost de 10.318, cu 1.546 de morți.
Aceasta a reprezentat 25% din forța federală și 31% din cea confederaților. Pe 17 septembrie 1862 au murit mai mulți americani decât în oricare altă zi din istoria militară a națiunii. Mai mulți generali au murit ca urmare a bătăliei, inclusiv general-maiorii Joseph K. Mansfield şi Israel B. Richardson și generalul de brigadă Isaac P. Rodman din partea Uniunii, dar şi generalii de brigadă Lawrence O. Branch şi William E. Starke, din rândurile Confederației.
Prăbuşirea Bursei de pe Wall Street – 1929
O scădere masivă a valorii pieței bursiere a contribuit la declanșarea Marii Depresii, care a durat până când activitatea economică sporită stimulată de al doilea război mondial ne-a făcut să ne întoarcem în direcția corectă. Crahul de pe Wall Street din 1929 cunoscut și sub numele de Joia Neagră a început la sfârșitul lunii octombrie 1929 și a fost cel mai devastator crah bursier din istoria Statelor Unite ale Americii, dacă luăm în considerare durata și efectele sale. A fost semnalul începutului unei perioade de zece ani de criză economică, care a afectat țările occidentale industrializate.
Veniturile personale, veniturile din impozite, profiturile și prețurile au scăzut, iar comerțul internațional a scăzut cu jumătate până la două treimi. Șomajul în Statele Unite a crescut la 25%, iar în unele țări a crescut până la 33%. Orașele din întreaga lume au fost puternic afectate, în special cele dependente de industria grea. Construcțiile au fost practic oprite în multe țări. Agricultura și zonele rurale au suferit, deoarece prețurile produselor agricole au scăzut cu aproximativ 60%.
Lagărele de concentrare – 1942
Guvernul SUA a ajuns la concluzia că internarea în tabere de concentrare a cetățenilor japonezo-americani a fost cea mai bună dintre o serie de opțiuni proaste luate pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Aproximativ o sută de mii de japonezi-americani au ajuns în lagăre. Președintele american Franklin D. Roosevelt a semnat Ordinul executiv 9.066 pe 19 februarie, dezrădăcinând japonezii americani de pe coasta de Vest pentru a fi trimis în lagărele de concentrare.
Ordinul a condus la internarea japonezilor americani sau AJA (americani cu ascendență japoneză) în care aproximativ 120.000 de etnici japonezi au fost ținuți în lagăre pe durata războiului. Dintre japonezii internați, 62% erau Nisei (născuți în America, a doua generație japoneză americană și, prin urmare, cetățeni americani) sau Sansei (a treia generație japoneză americană, de asemenea, cetățeni americani), iar restul erau Issei (imigranți japonezi și străini rezidenți, prima generație japoneză americană).
Lansarea bombelor atomice – 1945
Decizia de a arunca bombe atomice asupra civililor japonezi şi care au ucis aproximativ 200.000 de oameni în total, a fost luată pentru a „scurta” războiul. A fost ignorat complet faptul că războiul este între armate şi nu implică populația civilă. Luni, 6 august 1945, la 8:15 AM, bomba nucleară „Little Boy” a fost aruncată asupra oraşului Hiroshima de către un bombardier american B-29, Enola Gay, ucigând în mod direct aproximativ 80.000 de oameni. Până la sfârșitul anului, rănile și radiațiile au adus numărul total de victime la 90.000-140.000.
Aproximativ 69% din clădirile orașului au fost distruse complet și aproximativ 7% au fost grav avariate. Pe 9 august 1945, Nagasaki a fost ținta celui de-al doilea atac din lume cu bombă atomică (și a doua bombă de plutoniu; prima a fost testată în New Mexico, SUA) la ora 11:02, când nordul orașului a fost distrus și se estimează că 40.000 de oameni au fost uciși de bomba poreclită „Omul gras”. Potrivit statisticilor găsite în Parcul de Pace Nagasaki, numărul de morți din bombardamentele atomice a totalizat 73.884, precum și încă 74.909 răniți și alte câteva sute de mii de bolnavi și morți din cauza altor boli provocate de radiații.
Invazia din Golful Porcilor – 1961
Invazia din Golful Porcilor a fost o tentativă eșuată a administrației Kennedy de a răsturna regimul comunist cubanez. Invazia a fost inițiată prin operațiunea Puma, o succesiune de raiduri aeriene îndreptate împotriva forțelor lui Fidel Castro, având drept scop asigurarea superiorității aeriene a exilaților cubanezi care desfășurau atacul, în colaborare directă cu membri ai CIA. Lipsa unei implicări substanțiale din partea americanilor a condus la eșecul operațiunii.
Conflictul s-a soldat cu un număr mare de victime. Din partea americanilor, patru piloți de aviație și-au pierdut viața. Din rândul exilaților, 68 au fost uciși, dar cel mai mare număr de victime a fost din partea apărătorilor cubanezi. Invazia este adesea criticată pentru că l-a făcut pe Fidel Castro și mai popular, adăugând sentimente naționaliste în sprijinul politicilor sale economice.
Vietnam – anii 1960
Statele Unite au intrat în război pentru a preveni preluarea de către comuniști a Vietnamului de Sud şi, în plus, preşedintele John F. Kennedy credea că un alt eșec al SUA, după Golful Porcilor, în a obține controlul și a opri expansiunea comunistă ar afecta, în mod iremediabil, credibilitatea țării și reputația sa proprie. Implicarea SUA a crescut la începutul anilor 1960, nivelurile trupelor americane triplându-se în 1961 și triplându-se din nou în 1962.
Citește și: SUA, în fața unei situații critice. Pentru prima oară în istoria de 245 de ani a țării numărul albilor este în scădere, în timp ce populația asiatică a crescut cu peste 35%
Războiul a presupus un cost uman imens în ceea ce privește numărul de decese, 3 până la 4 milioane de vietnamezi din ambele părți (Vietnamul de Nord şi cel de Sud), 1,5 până la 2 milioane de laotieni și cambodgieni și 58.159 de soldați americani. Amendamentul Case-Church, adoptat de Congresul SUA ca răspuns la mișcarea anti-război, interzicea implicarea militară directă a SUA după 15 august 1973. Ajutorul militar și economic al SUA a continuat până în 1975. Capturarea Saigonului de către armata nord-vietnameză în aprilie 1975 a marcat sfârșitul războiului din Vietnam. Vietnamul de Nord și de Sud au fost reunificate în anul următor.
11 Septembrie 2001
Teroriștii au atacat Turnurile Gemene din New York și Pentagonul, au ucis aproape 3.000 de americani, iar autoritățile de la Washington au declanșat războiul împotriva terorismului. Afganistanul a fost invadat pentru a distruge grupurile de talibani și al-Qaeda, grupări antrenate şi înarmate însăși de către SUA, cu 20 de ani înainte, pentru a combate invazia rusă.
Campania este încă în desfășurare și s-a revărsat în Pakistan, India și Iran, învecinate, subliniind incapacitatea forțelor americane de a controla războiul. Atacul inițial i-a îndepărtat pe talibani de la putere, dar forțele talibane au revenit puternic pe poziții şi au în continuare o influență foarte mare. Războiul a avut mai puțin succes decât se anticipase, în atingerea obiectivului de a elimina mișcarea al-Qaeda.
Războiul din Irak – 2003
„Invazia Irakului” a fost făcută pe baza presupuselor rapoarte care spuneau că Saddam Hussein deține arme de distrugere în masă. Nu s-a găsit nimic, dar sute de mii de vieți au fost secerate de războiul de a urmat. Preşedintele SUA de atunci, George W. Bush a recunoscut mai târziu că „cel mai mare regret al președinției mele trebuie să fi fost eșecul obținerii de informații verificabile din Irak”. Invazia Irakului a fost puternic contestată de unii aliați tradiționali ai SUA, inclusiv Franța, Germania, Noua Zeelandă și Canada.
Liderii lor au susținut că nu există dovezi ale armelor de distrugere în masă și că invadarea Irakului nu a fost justificată în contextul raportului UNMOVIC din 12 februarie 2003. Pe 15 februarie 2003, cu o lună înainte de invazie, au avut loc numeroase proteste la nivel mondial împotriva războiului din Irak, inclusiv un miting de trei milioane de oameni la Roma, care este listat în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel mai mare miting anti-război care a fost organizat vreodată. Potrivit academicianului francez Dominique Reynié, între 3 ianuarie și 12 aprilie 2003, 36 de milioane de oameni din întreaga lume au participat la aproape 3.000 de proteste împotriva războiului din Irak, dar decizia administrației americane a rămas neschimbată, iar Irakul a fost invadat.
