Lumina electrică, una dintre nevoile vieții cotidiene. La 145 de ani de la apariție, becul electric a fost cel care a schimbat esențial calitatea și ritmul existenței umane, extinzând, prin iluminarea nopții, activitățile care nu se puteau desfășura decât ziua.
În 1879, Thomas Alva Edison a inventat becul, însă, chiar dacă nu a fost primul preocupat să inventeze becul cu incandescență, el a reușit să realizeze primul bec cu filament disponibil pentru comercializare.
Chiar dacă cei care au studiat istoria inventicii sunt de părere că înaintea lui Edison mai existau încă alte 20 de invenții în ceea ce privește lămpile incandescente, totuși el primește întregul credit, datorită faptului că versiunea sa este singura care reușește să depășească celelalte modele de becuri electrice, prin combinarea a trei factori – folosirea unui material incandescent eficient, un vacuum mai puternic decât reușiseră ceilalți inventatori și o rezistență infinit mai mare, ceea ce a permis ca distribuirea dintr-o sursă centralizată să fie și viabilă din punct de vedere economic.
Cine a fost Thomas Edison
Thomas Alva Edison (11 februarie 1847- 18 octombrie 1931) a fost un important inventator şi om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX şi începutului de secol XX, fiind cunoscut şi ca “Magicianul din Menlo Park“. În lumea industriei introduce noțiunea de producţie de serie. Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 “Premiul Rumford” pentru activitatea din domeniul electricității. Iar în anul 1915 “Medalia Franklin” pentru contribuția sa pentru binele umanității.
În 84 de ani de viaţă, Thomas Alva Edison a brevetat nu mai puţin 1093 de invenții, în domeniul sistemelor electrice, fonografului, telegrafului, razelor X, becului cu incandescentă, cinematografiei etc. Dar printre cele mai trăsnite idei ale sale se numără cele privind realizarea de mobilă, frigidere şi chiar piane, folosind un ciment special, inventat de el!
Citește și: Top 7 invenții care rezolvă problemele inexistente din viața ta
În anul 1878, Thomas Edison începe deja să cerceteze metodele prin care să construiască un bec electric care să fie și practic, și durabil și economic, în octombrie publicând prima sa lucrare în legătură cu îmbunătățirile aduse luminii electrice. Continuă să testeze diferite materiale pentru filamente, până când, în anul 1879, aplică pentru un alt patent de invenție – “Folosirea filamentului de carbon conectat prin intermediul firelor de contact din platină”.
Chiar dacă în patent, Edison descrie diverse modalități de a crea filamentele de carbon, aici incluzând bumbac, lână, lemn și hârtie, abia după câteva luni de la acordarea patentului, acesta constată că un filament din bambus carbonizat poate să dureze și până la 1200 de ore.
Această descoperire duce la apariția primului bec electric și marchează începuturile producției pe scară largă a becului, în scopul comercializării. Efectul economic al electricității depășește cu mult așteptările acelei perioade, crescând imens timpul de lucru din cadrul unei zile. Profiturile generate de către lampa electrică au determinat achiziționarea de generatoare și de cabluri, infrastructura devenind disponibilă unor alte categorii de invenții – echipament și aparate care, până la sfârșitul anilor 1930, au transformat radical casele și spațiul de lucru.
Așadar, Edison a fost cel care a inventat becul electric și a reușit să reunească toate cunoștințele sale referitoare la electricitate și la becurile cu gaz, pentru a inventa un cu totul alt sistem de iluminare, implicând generatoare electrice, becuri, firele necesare pentru legarea caselor la rețeaua de curent, prizele, întrerupătoarele și lămpile. Edison a fost primul care a reușit să deslușească, într-o manieră proprie și eficientă, uriașul puzzle construit, până la un punct, de predecesorii săi.
Thomas Edison supunea candidații la un test cu 150 de întrebări pentru a-i angaja
Numai 35 dintre cei peste 500 de tineri care și-au dorit să lucreze cu inventatorul american au reușit să treacă testul. În anii 1920, nemulțumit de nivelul de cunoștințe generale al tinerilor absolvenți de facultate care își doreau să lucreze pentru el, Thomas Edison a introdus un test de cultură generală cu 150 de întrebări, menit să evalueze nivelul lor de pregătire enciclopedică. Inventatorul, renumit pentru memoria sa vastă, considera că doar cei care puteau răspunde corect la majoritatea întrebărilor ar fi fost potriviți să lucreze în echipa sa.
Citește și: Ce au în comun huliganul, boicotul și adidașii. Poveștile amuzante și neștiute din spatele unor cuvinte pe care oamenii le-au făcut celebre
Dintre cei peste 500 de candidați, doar 35 au reușit să obțină un scor de cel puțin 90%, reușind astfel să treacă proba impusă de Edison. Însă, lista completă de întrebări nu a fost publicată oficial, Edison refuzând să o facă publică. În schimb, foștii candidați au reconstituit parțial testul, oferind câteva exemple de întrebări.
Printre acestea se numără:
- Cine a fost Francis Marion? – Un ofițer din timpul Războiului de Independență al Statelor Unite, cunoscut drept „părintele războiului de gherilă.”
- Unde se află râul Volga? – În Rusia.
- Cine a fost Leonidas? – Regele Spartei, celebru pentru conducerea eroică a celor 300 de luptători în bătălia de la Termopile împotriva perșilor.
- Cine a descoperit razele X? – Wilhelm Röntgen, care a observat în 1895 efectele misterioase ale acestui tip de raze și a primit Premiul Nobel pentru descoperirea sa în 1901.
Deși neobișnuit pentru standardele de astăzi, testul lui Edison reprezenta un criteriu exigent pentru admiterea în echipa sa, reflectând viziunea lui asupra valorii cunoștințelor generale și a pregătirii riguroase în diverse domenii.
Primele becuri
În anul 1802, Humphry Davy, chimist și inventator englez, experimentează în domeniul electricității, inventând bateria electrică. De aici și până la apariția primului bec a fost doar un pas. În momentul în care a conectat bateria deja inventată la niște cabluri și la o bucată de carbon, acesta din urmă producea lumină prin strălucire, invenția sa rămânând în istorie sub numele de lampă cu arc electric. Lumina produsă era, însă, de scurtă durată și mult prea intensă, pentru a putea fi folosită în scopuri practice.
În următoarele șapte decenii, alți inventatori au creat becuri electrice, cel mai cunoscut fiind cercetătorul britanic Warren de la Rue, care incorporează un filament de platină, într-un tub de vacuum, prin care trece un curent electric. Întreaga structură era construită pe principiul conform căruia punctul mare de topire al platinei va duce ca, în tub, să existe un număr redus de molecule de gaz, care să reacționeze cu platina, determinând, astfel, o creștere a longevității becului, procedeu care, din nefericire, era mult prea costisitor, pentru a fi comercializat.
Citește și: Ziua Brâncuși. Povestea sculptorului care a mers 2.000 de km pe jos până la Paris pentru a-și îndeplini visul
În anul 1850, un fizician englez, Joseph Wilson Swan, inventează becul electric, prin încapsularea unor filamente de hârtie carbonizată, într-un cilindru de sticlă, reușind obținerea unui prototip viabil pana în 1860. Lipsa unui vacuum bun, dar și o încărcare electrică de slabă calitate au făcut ca durata de viață a acestui produs nou să fie extrem de redusă, becul său nefiind eficient.
În 1874, în Toronto, Canada, un electrician, Henry Woodward și colegul său, Mathew Evans, construiesc lămpi care conțineau diferite dimensiuni de tije de carbon, susținute de electrozi, într-un cilindru de sticlă umplut cu nitrogen. Cei doi încearcă să comercializeze noul produs, fără succes, motiv pentru care îi vând patentul lui Edison, în anul 1879.
Viitorul becului
Becurile moderne cu incandescență nu mai sunt suficient de eficiente, în momentul de față mai puțin de 10% din electricitate fiind convertită în lumină, energia rămasă, pierzându-se sub formă de căldură. Cu toate acestea, becurile electrice sunt folosite încă, în multe țări, datorită costului redus, a disponibilității pe scară larg, a incorporării ușoare, în sistemele electrice, și datorită formelor și dimensiunilor variate.
În prezent, legislația în vigoare vizează înlocuirea becului cu incandescență, cu sisteme mai eficiente, cum ar fi lămpile fluorescente și lămpile de tip LED, care sunt însă mult mai scumpe decât vechile becuri și ridică destule semne de întrebare în ceea ce privește contaminarea cu mercurul pe care îl conțin.