Caută
Close this search box.
ADVERTISEMENT

Ziua Brâncuși. Povestea sculptorului care a mers 2.000 de km pe jos până la Paris pentru a-și îndeplini visul

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

Marele sculptor, Constantin Brâncuși, s-a născut la data de 19 februarie 1876, în localitatea Hobița, din judeţul Gorj. Încă de mic, acesta a învățat să sculpteze în lemn, reușind de la vârste fragede să realizeze diferite unelte şi obiecte casnice. Artistul a ţinut să precizeze peste ani, în memoriile sale, că viaţa şi opera sa au fost mult influențate de ţara de origine, respectiv de simplitatea, bunul simț şi dragostea de natură a românilor.

Încă de mic, Constantin Brâncuși şi-a făcut un obicei de a pleca de acasă, fiind găsit la tot felul de ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi, unde îşi găsea de lucru ca şi ucenic. Prima lui plecare a avut loc în 1883, fiind găsit de mama sa la Târgu Jiu. Un an mai târziu, a dispărut din nou, după ce a fost pedepsit pentru că a scrijelit cu briceagul banca de la școală. De această dată a fost găsit la un atelier de butoaie, unde fusese luat ca şi ucenic de un negustor. În anul 1887, are loc a treia fugă de acasă, de această dată mergând pe jos până la Craiova.

„Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobiţa – Peştişani. Tata era gospodar cu slugi în curte. La Craiova, am fost băiat de prăvălie la restaurantul Spirtaru, din faţa gării. Am stat şase ani şi munceam câte 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineaţa, mă sculau birjarii cu ciocănitul codiriștii de la biciușcă în uşa odăiței unde dormeam. Veneau pentru mușteriii de la trenurile matinale şi cereau, înainte de a pleca încărcați de pasageri, să-i servesc cu crenvurşti calzi, pelin rece şi hrean iute”, povestea Constantin Brâncuși despre plecarea sa de acasă.

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

În anul 1894, ajutat de patronul său Ion Zamfirescu, dar şi de mai mulți clienți, sculptorul a reuşit să se înscrie la școala de meserii din Craiova, unde a învățat printre altele tainele tâmplăriei şi a sculpturii în lemn. După ce a finalizat cursurile şcolii din Craiova, Constantin Brâncuși se mută la București, unde se înscrie la Școala Națională de Arte Frumoase. Încă din primii ani de studenți, el realizează „Bustul lui Vitellius”, „Cap al lui Laocoon” şi „Studiu”, pentru care a primit mai multe premii.

Între 1900 şi 1902, marele sculptor, ajutat de doctorul Dimitrie Gerota, realizează „Ecorseu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, pentru care primeşte o medalie de bronz. Detaliile foarte precise au făcut ca Ecorseul să fie utilizat în școlile româneşti de medicină.

Sculptura l-a determinat pe Brâncuși să meargă pe jos la Paris

În anul 1903, Brâncuși a primit prima comandă a unui monument public, „Bustul generalului medic Carol Davila”, ce urma să fie instalat la Spitalul Militar din Bucureşti. Pentru această lucrare, sculptorul trebuia să primească o sumă de bani suficientă pentru a ajunge la Paris să-şi continue studiile. Cei ce comandaseră bustul generalului Carol Davila nu au fost mulţumiţi de lucrarea realizată de Brâncuși, cerându-i să micșoreze nasul şi să modifice epoleții.

Marele sculptor a refuzat acest lucru şi a luat totodată o decizie radicală, de a parcurge pe jos tocmai până la Paris, o distanță de circa 2.000 de kilometri.

Citește și: 45 de lucruri pe care nu le știai despre Paris. Unele dintre ele te vor uimi cu siguranță

„Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva se înnăscuse în mine şi nu am mai putut răbda. Am făcut stânga – mprejur, fără nici un salut militar, spre marea panică si spaimă a doctorului Gerota şi dus am fost”, şi-a explicat Constantin Brâncuși reacția avută.

În anul 1904, sculptorul a pornit pe jos spre Paris, stabilindu-se pentru scurt timp la Budapesta şi Viena. Odată ajuns la Munchen, Constantin Brâncuși s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase, el muncind în tot acest timp ca şi infirmier pentru a se putea întreține.

Traseul pe care l-a parcurs a fost Hobița – Tismana – Vodița – Bahna – Vârciorova. A trecut granița Imperiului Austro-Ungar, s-a oprit la Budapesta – Viena – München. În Elveția, la Basel, nu a mai avut bani şi a trebuit să-şi vândă rândul de haine pe care l-a avut în rucsac şi ceasul de la mână.

Tot lângă Basel în Elveția a fost surprins de o ploaie torențială. Brâncuși s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind internat timp de şase luni într-un spital de maici. De la Basel a mai mers pe jos până la Langres, unde din cauză că avea organismul slăbit, a luat trenul până în Paris. Ajuns în Franța, a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard.

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

„La Paris, am lucrat, la început, pentru a-mi câştiga existenţa, ca spălător de vase în restaurante. Eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor. Mă specializasem în spălatul paharelor. Am făcut chiar o invenție pentru spălatul paharelor cu rapiditate. Până la mine, se spălau în două ape: un rând cu apă caldă şi un rând cu apă rece. Eu am suprimat apa rece şi utilizam numai apă fierbinte. Apa fierbinte dizolva, automat, grăsimile, era igienică şi paharele se şi uscau mai repede… Îmi frigeam buricele degetelor grosolane de sculptor, dar mă resemnasem”, povestea Constantin Brâncuși, după câţiva ani, despre primele experiențe trăite pe tărâm francez.

În anul 1905, sculptorul a fost admis la prestigioasa Ecole Nationale Superieure des Beaux – Arts, unde reuşeşte să se împrietenească cu tot felul de artişti şi intelectuali, care l-au ajutat în dezvoltarea sa artistică.

Constantin Brâncuși a obținut cetățenia franceză la data de 15 iunie 1952, iar cinci ani mai târziu, pe 16 martie 1957, el a murit la Paris, fiind înmormântat la Cimitirul Montaprnasse. Ultima dorință a sculptorului a fost ca atelierul său din Paris, în care avea peste 80 de lucrări, să fie transformat în muzeu.

19 februarie – Se sărbătorește Ziua Brâncuși

Începând cu anul 2016, la 19 februarie, se sărbătorește Ziua Brâncuși, amintind de data nașterii marelui sculptor român, respectiv 19 februarie 1876. La 2 februarie 2015, scriitorul Laurian Stănchescu, preşedintele Fundației Ideea Contemporană, a solicitat oamenilor politici, printr-o scrisoare publică adresată președintelui Klaus Iohannis, Puterii şi Opoziției, să declare „Ziua Națională Constantin Brâncuşi”, pe data de 19 februarie: „Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuşi să declarați ziua de 19 februarie „Ziua Națională Constantin Brâncuşi”.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost inițiată de mai mulți parlamentari, care, în expunerea de motive, susțineau că declararea datei de 19 februarie drept „Ziua Brâncuşi” – sărbătoare națională legală lucrătoare ar reprezenta „o reparație morală față de refuzul şi umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”. „Constantin Brâncuşi ne-a dus în universalitatea lumii făcând din naţiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuşi să declarăm ziua lui de naştere sărbătoare naţională. (…) Această iniţiativă onorează spiritul nostru şi în acelaşi timp arată dragostea şi recunoştinţa noastră faţă de valoarea lui Brâncuşi”.

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

La 16 iunie 2015, propunerea legislativă a fost respinsă de Plenul Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, după ce Comisia pentru cultură dăduse un raport de respingere, motivând că „a institui prin lege o nouă sărbătoare națională, în condițiile în care există deja o Zi a Culturii Naționale în cadrul căreia pot fi omagiate toate personalitățile culturii române, ar putea duce lucrurile în derizoriu”.

Câteva luni mai târziu însă, la 4 noiembrie 2015, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, iar la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuşi ca sărbătoare națională a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis. Potrivit legii, autoritățile administrației publice centrale şi locale pot organiza şi / sau sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile, relatează Agerpres.

Cine a fost Constantin Brâncuşi

Constantin Brâncuşi, considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobița (comuna Peştişani). De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a județului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi bunicul său, a învățat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivit www.muzeugorj.ro.

Citește și: Cele mai ciudate obiceiuri ale oamenilor din Epoca Victoriană

După şcoala primară, urmată în parte la Peştişani şi în parte la Brediceni, perioadă când a muncit şi ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina şi Craiova, a reuşit să intre la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova (1894-1898), iar în 1895 a fost admis la specializare la secția de sculptură în lemn a şcolii, se arată în lucrările „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi „Constantin Brâncuşi”, semnată de Mircea Deac (Editura Meridiane, 1966).

Doi ani mai târziu, în 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă. După terminarea Şcolii de Meserii, Brâncuşi a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în 1902. În timpul studenției, a realizat lucrările „Bustul lui Vitelius” (1898) şi „Capul lui Laocoon”, pentru care a primit medalia de bronz.

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că „La umbra marilor copaci nu creşte nimic”. La trei ani după sosirea la Paris a sculptat „Rugăciunea”. În 1908, Brâncuşi a realizat „Sărutul”, prima sa operă majoră, precum şi „Cuminţenia pământului”.

În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia „Tinerimii Artistice” din Bucureşti. Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziții din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.

În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esențializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei („Începutul lumii”, „Prometeu”, „Domnişoara Pogany”, „Pasărea în spațiu”, „Măiastra”, „Pasărea măiastră”, „Începutul lumii”, „Cocoşul” etc.).

În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a „Coloanei fără sfârşit”, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, la Târgu Jiu. Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Emblemă a municipiului Târgu Jiu, ansamblul sculptural brâncuşian a fost ridicat în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, fiind inaugurat la 27 octombrie 1938, scrie centrulbrancusi.ro.

De la acestea şi până la atingerea „esenței zborului” din seria „Măiestrelor” în bronz şi marmură, creaţia sa întruchipează o adevărată viziune despre lume, rămânând în plastica mondială „modelul necontestat al secolului ce se încheie, ca şi a celui ce urmează”, potrivit volumului „Membrii Academiei Române/1866-2003”.

Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week
Constantin Brâncuși/ Credit foto: Facebook Brancusi week

La 3 iulie 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. La aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuşi.

Din cele peste 200 de lucrări ale sale foarte puţine se mai află în ţară (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzău şi Bucureşti), majoritatea acestora putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecții din lume. Având ca sursă principală de inspirație arta populară românească, opera lui Brâncuşi se remarcă printr-o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creații artistice ale lumii.

Considerând că misiunea artei este să creeze bucurie şi că sculpturile sale nu trebuie respectate, ci trebuie iubite, Constantin Brâncuşi mărturisea, potrivit site-ului crestinortodox.ro: „Eu am vrut să înalț totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată.

Te-ar putea interesa și

Cele mai citite