Reducerea programului de muncă la 5 ore pe zi, o idee bună doar în aparență. Ce dezavantaje și pericole se ascund în spatele așa-zisei relaxări

Reducerea programului de muncă la 5 ore pe zi
Reducerea programului de muncă la 5 ore pe zi

Experimentată în 2015 în mai multe companii, ideea unui program zilnic redus de lucru a câștigat notorietate în fața noilor cereri formulate de angajați, ca urmare a lucrului de la distanță experimentat forțat în timpul pandemiei. Atractiv pe hârtie, implementarea acestui concept rămâne însă discutabilă.

Elon Musk se remarca într-un mod special în noiembrie 2018, când declara că “ar trebui să lucrăm cu toții 80 de ore pe săptămână, dacă dorim să schimbăm lumea”. Sau, aproximativ 16 ore pe zi dacă am dori să fim liberi în weekenduri. Din fericire pentru angajați şi pentru cei care nu au ambiția de a coloniza prea curând planeta Marte, lucrurile nu au mers în direcția dorită de şeful Tesla şi al Space X. Ba dimpotrivă.

De câțiva ani s-a înmulțit numărul de experimente – în special în sectorul tehnologic – pentru a ne regândi timpul de zilnic de lucru. Numeroasele abuzuri care au însoțit pentru un număr mare de angajați telemunca forțată (inflația numărului de şedințe, program prelungit, granițe din ce în ce mai subțiri între viața privată și cea profesională) oferă acum o nouă viziune asupra muncii.

Acest lucru este demonstrat în special de experimentarea de către mai multe companii a programului zilnic de lucru de 5 ore. Stephan Aarstol, CEO al Tower Paddle Boards, a fost unul dintre primii care a implementat sistemul, în 2015. Personalul său a lucrat mai întâi de la 8 dimineața până la ora 13, fără pauză. Smartphone-urile au fost interzise, în ideea de a minimiza orice risc de distragere a atenției pentru ca „echipele să își maximizeze productivitatea”.

După cum explică Laetitia Vitaud, expert în „viitorul muncii și managementului”, inițiativa lui Aarstol face parte dintr-o mișcare de reflecție mai globală în jurul unei observații împărtășite ulterior de multe companii de tehnologie: angajații lor cu program scurt au devenit incapabili să se concentreze. Un an mai târziu după inițiativa lui Aarstol, în 2016, a apărut “Deepwork: Rediscovering Concentration in a World of Distractions”, a inginerului Cal Newport, vândută ca un panaceu pentru a atenua acest fenomen care submina grav productivitatea ecosistemului în Silicon Valley.

Se spunea că Deepwork va declanșa o mini-revoluție în sectorul resurselor umane și va încuraja multiplicarea inițiativelor precum cea a lui Stephan Aarstol. Dar despre ce vorbim mai exact? “Munca profundă” formulată de Cal Newport corespunde sarcinilor care necesită un nivel ridicat de concentrare, precum scrierea sau codarea, decriptează Laetitia Vitaud. Conceptul se opune “muncii superficiale”, care cuprinde toate activitățile de management, de exemplu, dar și răspunsul la e-mailuri sau solicitări derutină și chiar lucrurilor foarte simple, cum ar fi pauzele de cafea cu colegii. Cal Newport invită companiile să le separe în mod clar pentru a crește productivitatea, oferind diferite opțiuni pentru distribuirea intervalelor de timp pe parcursul zilei sau săptămânii.

În cartea lui Cal Newport, intervalul orar de „productivitate ridicată” pentru sarcinile de „muncă profundă” variază, pentru fiecare individ, între patru și șase ore. „Dacă adăugăm orele suplimentare dedicate muncii superficiale, ajungem la aproximativ… 40 de ore pe săptămână, ceea ce este departe de a fi o revoluție”, notează Laetitia Vitaud. Cu excepția faptului că firma lui Stephan Aarstol a decis să reorganizeze ziua de lucru exclusiv pentru a ține cont de „munca profundă”… Cu rezultate nu la fel de încurajatoare pe cât se aștepta, în ciuda promisiunii inițiale foarte atractive.

Se relevă astfel că reducerea efectivă a programului de lucru, oricât de stimulatoare ar putea fi intelectual, nu este suficientă pentru a da sens locului de muncă. Fie şi numai pentru simplul fapt că lipsește acel mic lucru pe care îl numim pur și simplu „prietenie” între colegi. Lasse Rheingans, CEO al Rheingans, a reușit să vadă modul dificil în care introducerea de cinci ore „a avut un impact vizibil asupra loialității și culturii echipei, relațiile pe care oamenii le-au avut în companie”. Mai presus de toate, și acesta nu este cel mai mic dintre paradoxurile acestui model, reducerea orelor de lucru zilnice au sporit stresul angajaților.

„Ideea a fost să le oferim oamenilor mai multă libertate, dar am descoperit că, odată cu acest termen redus pentru îndeplinirea sarcinilor, oamenii exercită o presiune suplimentară asupra lor înşile, iar asta a generat și mai mult stres”, mărturisește, într-un material pentru Wired, Paul Corcoran. un alt CEO care a decis să testeze cele cinci ore pe zi în compania lui.

„Am impresia că, în toate aceste dezbateri despre timpul de lucru necesar angajaților din profesiile „clasei creative” ne lipsește singura dezbatere importantă cu privire la metoda de numărare: când vorbim despre 5 ore de lucru ce înțelegem prin „muncă”? Evident, acest lucru nu poate fi redus doar la „muncă profundă” așa cum este definită de Newport!”, spune Laetitia Vitaud.

Acesta este motivul pentru care, trecând peste raționamentul în ceea ce privește numărul de ore zilnice, alte companii au optat în schimb pentru experimentul săptămânii de lucru de patru zile, care permite o desfășurare echitabilă a procesului, iar distribuția „muncii profunde” și a „muncii superficiale” variază pe parcursul zilei, generând totodată promisiunea unei mai bune dozări a timpului între viața privată și cea profesională.

De remarcat şi deloc de neglijat este faptul că aceste diferite experimente scot în evidență decalajul dintre angajații supraeducați, care au toate instrumentele necesare pentru a se încadra în timpul lor de lucru și cei care nu sunt capabili de asta. De asemenea, se ridică semne de întrebare cu privire la angajații part-time, dar şi alți factori, precum diferența de gen sau rasă.

„Noțiunea de timp de lucru nu a fost probabil niciodată atât de fragmentată. Ea acoperă acum noțiuni extrem de disparate, ceea ce înseamnă că termenii dezbaterii privind cea mai bună organizare posibilă a muncii nu sunt deocamdată clar definiți, iar implementarea unui program de lucru zilnic de 5 ore, spre exemplu, ar duce la profunde inegalități”.

Te-ar putea interesa și