În august 2010, o tragedie s-a transformat într-un spectacol planetar. Treizeci și trei de mineri chilieni au fost prinși la 2.300 de metri sub pământ în mina de cupru San Jose, după ce o porțiune masivă a galeriei s-a prăbușit. Timp de 69 de zile, lumea a urmărit cu sufletul la gură misiunea de salvare. Dar printre acești supraviețuitori eroici, unul s-a remarcat nu doar prin curaj, ci și printr-o dramă personală care a captat atenția mass-mediei: Johnny Barrios, supranumit „minerul Romeo”.
Barrios, în vârstă de 55 de ani și tată a patru copii, era în acel moment prins între două vieți. În timp ce sub pământ își risca viața zi de zi, la suprafață două femei se certau pentru el: Marta Salinas, soția lui de mulți ani, și Susana Valenzuela, amanta lui. Povestea lor a devenit rapid o telenovelă internațională, alimentată de camerele de filmat și de curiozitatea publicului.
Deși drama subterană era înfricoșătoare, cu bărbații trăind din conserve de ton și biscuiți și fără contact cu lumea exterioară, ceea ce se întâmpla deasupra solului părea desprins dintr-un scenariu hollywoodian. Marta, femeia cu care era căsătorit legal, beneficia de tratament oficial preferențial, în timp ce Susana era nevoită să rămână în umbră, în „Camp Hope”, tabăra improvizată pentru familiile minerilor.
Citește și: Cum a reușit o legumă să-l ucidă pe cel mai mare matematician al timpurilor. O banală fasole l-a pus pe Pitagora să aleagă între viață și moarte
Barrios, asistent medical al echipei, era responsabil cu îngrijirea colegilor săi – le administra injecții, scotea dinți, trata infecții. Dar niciuna dintre aceste fapte nu a rămas în amintirea colectivă la fel de mult precum conflictul amoros în care era implicat. În mod ironic, chiar el recunoaște într-un interviu: „Credeam că o să fiu cunoscut pentru că am avut grijă de oameni. Nu mi-am imaginat niciodată că o să fiu faimos pentru cele două femei ale mele.”
Pe măsură ce operațiunea de salvare avansa, tensiunea dintre cele două femei devenea tot mai greu de gestionat. Dincolo de gesturile reci și replicile acide, se ascundea o luptă a orgoliilor și a trecutului. Marta susținea că nu știa nimic despre existența Susanei, în timp ce Susana spunea că Barrios locuia cu ea de trei ani, nu cu soția lui.
Între apeluri telefonice zilnice de cinci minute și scrisori transmise printr-un tub de câțiva centimetri lățime, Barrios a trebuit să-și împartă timpul și afecțiunea între cele două femei. A fost momentul în care a decis: „Dacă nu este Susana, nu vreau pe nimeni.” Deși a păstrat contactul cu Marta – mai ales la insistențele psihologilor, care se temeau de un posibil șoc pentru ea din cauza problemelor cardiace – inima lui era deja hotărâtă.
Pe 13 octombrie 2010, Barrios a fost al 21-lea miner adus la suprafață în capsula Phoenix, un cilindru metalic care l-a tras la lumină prin 700 de metri de granit. Așteptările erau mari – nu doar în legătură cu starea lui de sănătate, ci și cu întrebarea: pe cine va alege?
Când a pășit în lumină, Susana l-a întâmpinat cu lacrimi în ochi și brațele deschise. Marta, femeia decentă, cum avea să se descrie mai târziu, a ales să nu participe la momentul salvării. „Mi-a cerut să fiu acolo, dar i-a cerut și celeilalte femei. Eu sunt o femeie decentă”, a declarat ea, acceptând cu demnitate înfrângerea.
Finalul, departe de a fi exploziv, a fost liniștit: Susana și Barrios au rămas împreună. Trăiesc și astăzi fericiți, iar Marta locuiește la doar câteva străzi distanță. Relațiile dintre ei sunt „amiabile”, după cum povestește minerul, care a trecut peste trauma subterană și agitația mediatică.
Citește și: Prima Miss România, ucisă chiar în ziua de Crăciun. Povestea tragică a Titei Cristescu
Povestea celor 33 de mineri, inclusiv cea a lui Barrios, a fost adaptată pentru marele ecran în filmul „The 33”, cu Antonio Banderas în rol principal și Oscar Nunez în rolul lui Barrios. Pelicula reconstituie momentele dramatice din subteran: supraviețuirea în întuneric, organizarea în ture, livrările de hrană și medicamente prin puțul de comunicație și, desigur, salvarea spectaculoasă.
Dar dincolo de scenariul hollywoodian, viața reală a lui Barrios a continuat în mod surprinzător de simplu. Deși încă are nevoie de somnifere, spune că nu mai merge la psiholog: „Ne făceau doar să ne amintim. Eu prefer să uit.”
Astăzi, Barrios și Susana locuiesc într-o pensiune modestă. Faima i-a purtat până în SUA și la Vatican, unde au fost primiți de Papa Francisc. Cu toate acestea, el preferă liniștea și discreția. A îmbătrânit, dar nu și-a pierdut farmecul – iar dacă istoria l-a transformat într-un „Romeo subteran”, el însuși recunoaște cu un zâmbet resemnat: „Asta e eticheta. Trebuie să trăiesc cu ea.”
Povestea lui Barrios este, în esență, despre supraviețuire – în adâncurile pământului, în mijlocul unei furtuni emoționale și sub presiunea unei lumi întregi care a privit. Iar alegerea lui, făcută în cel mai neașteptat dintre momente, a fost una simplă: dragostea.