În ceea ce privește transportul subteran al orașului București, acesta se întinde pe o lungime de 70 de kilometri, cu aproximație, și funcționează pe patru rețele magistrale, și anume, M1, M2, M3 și M4. Aceste stații au avut alte denumiri acum ceva timp.
Ca și istoric, un prim tronson al magistralei a avut ca și inaugurare, data de 1979, având în jur de 6 stații, cu o lungime de 8,1 kilometri. Metroul avea ca și punct de plecare stația Semănătoarea și destinația se afla la Timpuri Noi. Aceste stații despre care vorbeam, erau Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, dar și Timpuri Noi.
Numele celor 2 stații, Semănătoarea și Timpuri Noi, au fost oferite după denumirea unor fabrici care aveau ca și loc de activitate zona respectivă. În ceea ce constă numele celorlale stații, acestea au fost date supă diferite tipuri de piețe și cartiere, conform Gheorghe Udriște, fost director Metrorex.
Stații denumite după diferite personalități
Denumirile stațiilor au rămas aceleași, singura care și-a modificat denumirea a fost stația Semănătoarea. Aceasta a fost denumită ulterior Petrache Poenaru, în luna iulie a anului 2009, ca urmare a unei campanii care a avut ca scop oferirea unei denumiri privitoare la realitatea actuală a orașului București. Tot în acest proiect, Armata destinată Poporului a primit numele de Lujerului, Industriilor a devenit Preciziei, Depoul I.M.G.B. s-a transformat în Berceni, I.M.G.B. a fost botezată sub numele de Dimitrie Leonida, Policolor s-a preschimbat în Nicolae Teclu, iar Linia de Centură a fost notată ca și Anghel Saligny, potrivit Historia.
Stația Semănătoarea a primit numele de Petrache Poenaru, deoarece în zona aceasta se afla unul dintre cele mai importante campusuri universitare din țară, și anume, Politehnica și Complexul Regie. Poenaru este cunoscut ca și organizatorul învățământului românesc, de profesie inginer, matematician, fondator al Colegiilor Naționale din orașul București și Craiova. Acesta a fost și cel ce a inventat tocul rezervorului (stiloul apărut mai târziu), dar și creatorul steagului României moderne.
Citește și: Ce s-ar întâmpla dacă toți gândacii ar muri. O lume fără insecte înseamnă o lume cu rafturi goale pentru magazine alimentare
Armata Poporului a fost botezată Lujerului, deoarece se afla în apropierea străzii, dar și a trecerii de pasaj cu același nume. Stația a primit denumirea după numele inițial al Bulevardului Armata Poporului, care, la ora actuală se numește Iuliu Maniu. Stația Industriilor s-a transformat în cea Preciziei, tot ca și în cazul de mai sus menționat, după Bulevardul cu aceeași denumire. Apoi, numele stației I.M.G.B. (prescurtarea fiind de la Întreprinderea de Mașini Grele București) a fost modificat în Dimitrie Leonida, un renumit inginer român, care a venit cu ideea metroului, chiar la începutul anilor 1900.
Stația Berceni, singura stație lăsată în stadiul de suprateran
Referitor la depoul I.M.G.B., acesta a devenit Berceni, ca urmare a apropierii de localitatea cu același nume. Ea a rămas singura stație a metroului, care a rămas la suprafață, aflându-se în partea de sud a orașului București. În ceea ce privește stația Linia de Centură, ea a preluat numele lui Anghel Saligny, cel ce a proiectat podul de cale ferată din Cernavodă, potrivit Historia.
Piața Victoriei, Ștefan cel Mare, Obor, Piața Iancului, Piața Muncii și Dristor 2 au fost stațiile care s-au numărat printre cele deținătoare de nume de piețe și zone în care se aflau. Binecunoscuta stație Pantelimon a avut în trecut denumirea de Antilopa, după procesul de fabricare a încălțămintei din zona foarte apropiată.
Citește și: Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar fi nemuritori. Viața nesfârșită nu ar fi deloc un paradis, ci o condamnare
Printre alte stații care au primit denumiri de zone și bulevarde din apropiere sunt Tineretului, Constantin Brâncoveanu, Piața Sudului, Apărătorii Patriei, Universitate, Piața Romană, Piața Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu și Pipera.
