În ciuda statutului său tabu în aproape toate culturile, canibalismul este foarte viu şi real. De fapt, dovezile practicilor canibale au fost găsite în aproape toate colțurile globului, de la America de Sud până la insulele Pacificului. Unele dintre cele mai frecvente motivații pentru consumul de carne umană, în funcție de diversele culturi, includ foametea, conflictele tribale și comportamentul ritualic.
În afara problemelor de etică și legalitate, rămâne o certitudine faptul că practicile canibale au fost mai obișnuită de-a lungul istoriei decât ar putea crede mulți oameni în zilele noastre, iar multe culturi practică și astăzi canibalismul. LiveScience a realizat un material pe această temă, cu scopul de a arăta cum demonismul, satanismul și sacrificiul uman continuă să înflorească în întreaga lume sub diferite forme, inclusiv canibalism.
“Aceste practici sunt răul pur, totuși continuă pentru că răul nu a fost încă învins pe planeta noastră”, arată autorul articolului.
Iată 10 exemple de canibali din viața reală care nu sunt ucigașii sângeroși descriși în cărți și filme:
Oamenii preistorici
În urmă cu aproximativ 900.000 de ani, pe teritoriul Spaniei actuale, Homo antecessor, o rudă veche a oamenilor, obișnuia să practice canibalismul, probabil din punct de vedere practic, potrivit unui studiu publicat în iunie 2019, în Journal of Human Evolution. Colegii hominizi erau moderat nutritivi și ușor de prins, făcându-i o opțiune excelentă de pradă.
Omul de Neanderthal
Rudele noastre mai apropiate și mai recente, neanderthalienii, au fost și ele canibali ocazionali. Arheologii au descoperit dovezi ale canibalismului neanderthalian în mai multe locuri de pe planetă, inclusiv o peșteră din El Sidrón, Spania, o altă peșteră de la Moula-Guercy, Franța, și, cel mai recent, într-o peșteră din Belgia. Dincolo de canibalism, se pare că Omul de Neaderthal îşi făcea și unelte din rămășițele camarazilor.
Populația Biami, din Papua Noua Guinee
Există câteva culturi izolate în Papua Noua Guinee despre care se știe că au ucis și au mâncat oameni, deși probabil că nu mai practică totuşi canibalismul de câteva decenii. În 2011, realizatorul britanic de televiziune Piers Gibbon a vizitat populația Biami – un grup care practica odată canibalismul, iar aceştia „au fost foarte fericiți să vorbească despre asta”.
Un membru mai în vârstă al tribului i-a spus lui Gibbon despre un caz în care membrii tribului au ucis două femei suspectate că vorbeau rău despre un soț aflat pe moarte. Bărbatul a povestit că au prăjit femeile deasupra focului, ca pe porci, și le-au tăiat carnea pentru a o mânca.
Populația Fore, din Papua Noua Guinee
Canibalismului într-un alt trib din Papua Noua Guinee, populația Fore, a dus la răspândirea unei boli cerebrale fatale numite kuru, care a provocat o epidemie devastatoare în grup. Totuşi, nu toți membrii tribului au murit, pentru că unii dintre ei poartă o genă care îi protejează împotriva kuru și a altor „boli prionice”, cum ar fi boala vacii nebune.
Tribul a încetat să mai practice canibalismul în anii 1950, ceea ce a determinat un număr mai redus de cazuri al bolii kuru. Dar, deoarece boala evoluează încet şi pot dura mulți ani până să se manifeste, cazuri de kuru au mai continuat să apară. Cercetătorii lucrează pentru a înțelege cum funcționează mutația genetică pentru a preveni boala kuru și pentru a aduna noi perspective asupra modului de prevenire a bolilor prionice.
Populația Xixime, din Mexic
În 2011, arheologii au raportat că au găsit zeci de oase umane care purtau urme de canibalism în vechea așezare Xixime, din Cuevas del Maguey, în nordul Mexicului. Oasele au fost găsite în interiorul adăposturilor care datează de la începutul anilor 1400, după cum scrie National Geographic. Populația Xixime credea că mâncarea cărnii dușmanilor le va asigura o recoltă prolifică de cereale.
Populația Aztecă, din Mexic
Aztecii sunt bine cunoscuți pentru sacrificiile rituale umane, dar există și dovezi că s-au angajat în canibalism ritualic, după cum o arată documentarele de pe History. Corpurile victimelor sacrificate erau probabil oferite nobililor și altor membri distinși ai comunității. Unii experți sugerează că, la azteci, canibalismul ar fi putut avea loc mai frecvent în timpul foametei. O altă teorie susține că practicarea canibalismului era modul de comunicare al aztecilor cu zeii.
Populația Wari, din Brazilia
Aceştia practicau canibalismul împotriva dușmanilor de război și a propriilor morți. Mâncarea dușmanilor lor era felul lor de a-şi exprima ura și mânia. Pe lângă aceasta, mai interesant este că tribul și-a consumat marea majoritate a morților până în anii 1960. Acesta era modul lor de a ține doliu, o formă de onorare și respect față de membrii decedați ai tribului. Beth A. Conklin, antropolog la Universitatea Vanderbilt, a trăit cu Wari mai mult de un an și a publicat în revista American Ethnologist, în 1995, o istorie a canibalismului tribului Wari.
Europenii din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu era neobișnuit ca europenii să caute carnea unui om mort, pentru consum medicinal, după cum scrie Smithsonian. De exemplu, Paracelsus, celebrul medicul din secolul al XVI-lea, credea că este sănătos să bei sânge uman. Deși consumul de sânge proaspăt era neobișnuit, persoanele care nu-și puteau permite financiar să cumpere produse medicale asistau la execuții și plăteau o mică sumă pentru o ceașcă de sânge proaspăt de la condamnați.
Exploratorii arctici din secolul al XIX-lea
Există mai multe povești despre exploratori blocați în diverse colțuri ale lumii şi care recurg la canibalism în încercarea disperată de a supraviețui. Unul dintre cele mai faimoase exemple este Expediția Franklin din anul 1845, care a avut ca scop descoperirea unui traseu maritim prin zona arctică a Canadei, găsirea Pasajului de nord-vest.
Exploratorii de pe cele două nave blocate, HMS Erebus și HMS Terror, au încercat să călătorească 1.609 kilometri până la cel mai apropiat punct comercial, dar eforturile lor au fost inutile. În următorii 150 de ani, cercetătorii au descoperit rămășițele exploratorilor. Oamenii de știință au găsit urme tăiate pe multe dintre oase și semne de rupere și extracție a măduvei, dovezi convingătoare ale canibalismului.
Cultul Aghori, din India
Aghori sunt un mic grup de extremiști care trăiesc în Varanasi, India și se închină zeității hinduse Shiva. Ei cred că nu există nicio diferență între pur și impur și se angajează în multe practici obscure, cum ar fi meditarea deasupra cadavrelor și realizarea bolurilor din cranii umane. De asemenea, ei practică canibalismul ritual, potrivit mai multor relatări.
Un Aghori considerã cã poate dobândi iluminarea şi ruperea de această lume, implicit ruperea de lanțul reîncarnărilor, dacă ajunge la performanța de a nu mai simți frică, dezgust sau orice altă formă de atașament (plăcut sau neplăcut) față de lumea materială.
