Judecând după textele care s-au păstrat, Nefertiti a fost una dintre cele mai remarcabile femei ale Egiptului. Astăzi se cunosc cel puțin patru portrete ale ei. Cel mai cunoscut este un cap al reginei, executat din calcar alb, cu o tiară albastră având împrejur o panglică pestriță, aflat acum în păstrarea Muzeului din Berlin. Nu există lucrare despre arta egipteană veche care să nu îl reproducă.
Iubesc dulcele suflu al gurii tale,
În fiece zi mă-ncânt în fața frumuseții tale,
Dorința pe care o am este să-ți ascult glasul minunat,
Că sună întocmai ca adierea vântului de nord.”
Aceste versuri sunt încrustate pe mormântul faraonului Amenhotep al IV-lea, din dinastia a XVIII-a, mai cunoscut sub numele de Akhenaton. Ele sunt închinate soției lui, vestita regină Nefertiti.
Portretul reginei este unul dintre cele mai remarcabile chipuri feminine din arta lumii. Nimeni nu poate rămâne indiferent în fața fineții și a feminității trăsăturilor acestui chip, a profunzimii și limpezimii trăirilor ce strălucesc în minunații ei ochi, a gingașelor buze întredeschise, a măreției ținutei și a înfățișării regești.
„Nefertiti a fost bărbat!”
Această afirmație senzațională, care a provocat un adevărat scandal, a fost făcută în vara anului 2003, fiind rezultatul cercetărilor întreprinse de un grup de savanți britanici, condus de Joann Fletcher, egiptolog la Universitatea York.
Ani buni s-a considerat că ceea ce au descoperit arheologii nu era mumia lui Nefertiti. De altfel, încă din anul 1898, savantul francez Victor Loret, care făcea cercetări în zona Amarna la mormântul lui Akhenaton, a descoperit într-o cameră laterală, mormântul unei tinere femei necunoscute. Nu departe de ea au mai fost găsite rămășițele unei femei, mult mai bătrâne, și ale unui copil mic. Toate aceste persoane purtau peruci, semn caracteristic pentru apartenența la familia regală.
Citește și: Femeile în Egiptul Antic: Egale cu bărbații sau roluri complementare?
Femeia mai vârstnică era, judecând după toate semnalmentele, mama faraonului Akhenaton, regina Teie. În ceea ce privește femeia tânără, trupul ei nu se păstrase prea bine, așa încât aproape că nici nu a atras atenția. Loret a descris și a fotografiat mumia, care, timp de un secol și jumătate, rămas printre multe alte mumii în depozitele Muzeului din Cairo, sub numărul de identificare 61070. În limbajul științific cotidian, i se spunea mumia „tinerei femei”.
Cercetătorii britanici au început să se intereseze de vechea fotografie abia la sfârșitul anilor 1990. ei au observat cât de bine semăna „tânăra femeie” cu celebrul bust al lui Nefertiti, păstrat la Muzeul din Berlin, dar i-a pus pe gânduri și similitudinea perucilor celor două femei.
În iunie 2002, după ce autoritățile din Egipt și-au dat acceptul pentru examinarea mumiei „tinerei femei”, o expoziție condusă de Joann Flecher a sosit la Cairo. În urma cercetărilor, savanții au stabilit că trupul „tinerei femei” fusese îmbălsămat prin aceleași procedee ca și mumiile faraonilor din dinastia a XVIII-a, dar mult mai bine sub aspect calitativ. Sub mai multe straturi de pânză, cercetătorii au găsit mâna dreaptă desprinsă de corp, strângând între degetele uscate un sceptru. Or, în Egipt erau înmormântați așa numai faraonii și reginele!
Prima declarație făcută de Joann Fletcher a fost prudentă: „Este trupul mumificat al unei femei din dinastia a XVIII-a de faraoni. Nu există prea multe personalități care să corespundă acestei descrieri. Nu putem avea sută la sută certitudinea că este Nefertiti, dar presupunem cu un grad înalt de probabilitate că este ea”. A fost cerută efectuarea de noi cercetări, pentru confirmarea sau infirmarea acestei ipoteze.
Cu ajutorul unui aparat Roentgen, s-a obținut o imagine tridimensională ultraexactă a craniului mumiei. Cu ajutorul computerului, imaginea a putut fi mult mărită, astfel încât au putut fi studiate pe monitor cele mai mici detalii. Anatomia mumiei coincidea perfect cu chipul lui Nefertiti, cunoscută prin gâtul ei de lebădă. O altă dovadă au constituit-o urmele adânc intrate în piele ale curelușei de pe frunte.
Capul „tinerei femei” fusese ras, iar în lobul uneia dintre urechi fusese făcute două găuri pentru cercei, la fel ca în portretele ajunse până la noi ale lui Nefertiti. Dreptul de a purta o pereche de cercei în aceeași ureche era un privilegiu de regină. Judecând după toate indiciile, „tânăra femeie” a decedat la o vârsta cuprinsă între 24 și 34 de ani, ceea ce corespunde vârstei de 28-29 de ani la care a murit Nefertiti.
Toate punctele rămase în suspensie au fost precizate de reconstituirea computerizată a înfățișării „tinerei femei”. Lucrările au fost încredințate criminaliștilor Damian Scofield, de la Universitatea Nottingham, și Martin Evison, de la Universitatea Sheffield, specialiști în reconstituirea figurii și identificarea victimelor omuciderilor. În cazul de față, experții nu au știut al cui chip trebuiau să îl reconstituie. Folosind imaginile roentgenografice ale craniului mumiei, ei au făcut un model tridimensional, au stabilit locurile de prindere a mușchilor, apoi i-au făcut „să crească”.
Citește și: Povestea regelui care a fost îngropat cu 26 de milioane de dolari
În faza finală a studiului, savanții au fost ajutați de un pictor, care a dat imaginii tridimensionale culoare și contur. Rezultatul a depășit toate așteptările: asemănarea „tinerei femei” cu portretele sculpturale ale lui Nefertiti păstrate la muzeele din Cairo și Berlin era aproape fotografică. „După doisprezece ani de căutări, Nefertiti este, cu siguranță, cea mai minunată descoperire din viața mea”, a declarat Joann Fletcher.
Descoperirea senzațională care a schimbat istoria Egiptului
După cum se știe, Nefertiti a fost mamă a șase copii, dar examinarea particularităților anatomice ale „mumiei N61070” nu a evidențiat nici urmă de purtare a unei sarcini. Ceea ce nu este de mirare: mumia „tinerei femei” s-a dovedit a fi de fapt rămășițele unui tânăr necunoscut!
Scandalul declanșat de descoperirile lui Jann Fletcher a avut proporții inimaginabile. Consiliul suprem pentru vechea moștenire a Egiptului a numit declarațiile lui Fletcher „minciună absolută”, „prostie”, „goană după senzație” și a luat decizia de a opri lucrările expediției arheologice britanice, motivând acest lucru prin faptul că Joann Fletcher a încălcat regulile eticii științifice adoptate de Egipt.
Este interesant că pe egipteni nu i-a înfuriat apartenența sexuală a lui Nefertiti, ci încercările de reconstituire a chipului reginei. Zahi Havas, conducătorul consiliului egiptean pentru vechea moștenire a Egiptului, a declarat că „rămășițele pe care le-a studiat Fletcher nu aparțin reginei, ci unui tânăr necunoscut”. În ceea ce privește cerceii din urechile reginei, Havas a spus că în vechiul Egipt cerceii erau o podoabă obișnuită, mai răspândită în rândul bărbaților decât al femeilor.
Declarația lui Havas a încurcat complet lucrurile. Dacă arheologii egipteni au știut că „mumia N61070” era a unui bărbat, de ce nu au spus acest lucru mai devreme? De ce au stârnit o asemenea furie încercările de reconstituire a chipului reginei? Și de ce acest „tânăr necunoscut” semăna atât de mult cu Nefertiti?
De altfel, nu este încă timpul să punem definitiv punct istoriei cu Nefertiti. După cum observă, pe bună dreptate, arheologul american Susan James, „noi nu știm dacă această „tânără femeie” aparține într-adevăr familiei regale sau nu. Nu putem afirma că sunt rămășițele lui Nefertiti până nu se va face analiza ADN-ului misterioasei mumii”.
