Ziua Oceanul Planetar. Apele noastre suferă mai mult decât oricând, legile actuale nu le mai protejează

Ziua Oceanul Planetar/ Pexels
Ziua Oceanul Planetar/ Pexels

Două treimi din planeta noastră este acoperită de apă, astfel că grija pentru ocean ar trebui să fie cu atât mai mare, pentru că de aici ne vine o importantă sursă de hrană și sănătate. Mai mult, dacă suntem neglijenți, există riscul să transformăm Oceanul planetar într-un mare dușman al nostru, care o dată stârnit ar putea pune în pericol însăși existența omenirii.

Istoria Zilei Mondiale a Oceanului Planetar

Ziua Oceanul Planetar se sărbătorește în fiecare an la data de 8 iunie, după un concept dezvoltat în 1992, la Rio de Janeiro. La data declarării, erau definite patru obiective, reflectate prin proiectul propus pentru anul 2009: „Seas the day!” (trimitere la maxima „Trăiește-ți clipa”, tradusă în engleză ca „Seize the day”), la un an după ce sărbătoarea a fost recunoscută oficial de ONU.

Tema Zilei Mondiale a Oceanului Planetar din 2021 este „Oceanul: viață și mijloace de trai”. Scopul campaniei din acest an este de a „face lumină asupra minunii oceanului și a modului în care este sursa noastră de viață, sprijinind umanitatea și orice alt organism de pe Pământ”, potrivit ONU.

În prezent, nu există un mecanism legal pentru crearea de sanctuare oceanice în apele internaționale și mai puțin de 1% din oceanul global este de fapt protejat de pescuitul distructiv. Din cauza eșecului generalizat de a adera la avizele științifice, industria pescuitului este liberă să continue distrugerea ecosistemelor marine prin metode de pescuit distructive și pescuitul excesiv în zone sensibile.

Pentru Greenpeace, precum și pentru milioane de oameni din întreaga lume, este clar că normele și legile actuale nu numai că nu protejează oceanele, ci accelerează declinul acestora. De aceea avem nevoie de un puternic tratat global al oceanului. Un tratat care ar permite crearea unei rețele de sanctuare oceanice în apele internaționale: zone libere de pescuit distructiv și alte amenințări la adresa vieții marine.

Statistici despre Oceanul Planetar:

  • Acoperă trei sferturi din suprafața Pământului, conține 97% din apa Pământului și reprezintă 99% din spațiul vieții de pe planetă;
  • În ocean trăiesc aproape 200.000 de specii identificate, dar cifra reală poate ajunge la milioane.
  • Absoarbe aproximativ 30% din dioxidul de carbon produs de oameni, și acționează ca un tampon la impactul încălzirii globale;
  • Oceanele sunt cea mai mare sursă de proteine ​​din lume. Peste 2,6 miliarde de oameni depind de sursele de proteine din oceane;
  • Peste 40% din oceanele lumii sunt puternic afectate de activitățile umane, inclusiv poluarea, pescuitul epuizat și pierderea habitatelor de coastă.

Spre exemplu, pajiștile de iarbă marină ocupă o zonă mică şi pe cale de dispariție a oceanelor noastre, dar captează până la două ori mai mult dioxid de carbon decât pădurile de pe uscat, făcându-le extrem de importante pentru climatul nostru și echilibrul oceanului. Acest lucru se aplică pajiștilor cu apă rece din Suedia, precum și pajiștilor cu iarbă de mare din apele tropicale. Acestea funcționează ca pepiniere pentru codul vulnerabil, reprodus în nord, și ca loc de hrănire pentru țestoase marine și dugongi în Oceanul Indian. Dar aceste ecosisteme sunt în declin pe tot globul din cauza activității umane, ceea ce face crucială protejarea zonelor rămase.

Saya de Malha Bank a fost identificată ca o zonă semnificativă din punct de vedere ecologic și biologic şi de interes global de către experții științifici. Locuri ca acestea ar putea fi refugii sigure pentru viața marină, protejate într-o vastă rețea de sanctuare oceanice de pe planeta noastră albastră.

Însă viața sălbatică bogată, în special bancurile uriaşe de ton care trec în călătoria lor în largul mării, îi atrag pe adevărații prădători: industria pescuitului. Câteva națiuni puternice în pescuit epuizează viața marină din întreaga lume, iar acest punct fierbinte din inima Oceanului Indian nu face excepție. Navele de pescuit industriale din UE, în special Spania și Franța, pescuiesc tonul cu aripioare galbene, o populație care a fost clasificată ca fiind “supra-pescuită” de câțiva ani.

Aceste nave folosesc plase uriașe de pescuit care se pot întinde pe doi kilometri și ajung la 200 de metri adâncime. Plasa este așezată într-un inel în jurul unui banc de pești și trasă de jos în sus – adunând cam tot ce întâlneşte în cale. Țestoasele, balenele și rechinii pot fi prinși şi ei în plasă, ca şi „capturi accidentale”.

Celălalt tip de pescuit distructiv care are loc în jurul Saya de Malha Bank este pescuitul cu paragate. Această metodă este utilizată de aproximativ 500 de nave, ce folosesc o singură coadă lungă, de la 50 la 120 de kilometri lungime, cu mii de cârlige. Nu vă puteți imagina asta? Este similar cu 1.000 de terenuri de fotbal, puse cap la cap. Cea mai mare problemă cu această metodă de pescuit este că, de asemenea, prinde și ucide multe alte animale, ca şi capturi accidentale, în special rechini deja pe cale de dispariție.

Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să ne asigurăm că marile corporații și națiunile bogate opresc această distrugere a vieții în oceane, care nu doar sărăcește viața sălbatică, ci și comunitățile costiere care sunt cu adevărat dependente de pescuitul la scară mică pentru supraviețuire. Este esențial să protejăm zonele importante ale oceanului pentru a oferi vieții marine șansa de a se recupera și de a prospera.

Te-ar putea interesa și