Anul Nou Bisericesc, spre deosebire de cel civil care începe la 1 ianuarie, își are startul pe 1 septembrie, fiind o sărbătoare importantă în calendarul religios.
Această dată are rădăcini adânci în tradițiile evreiești și creștine, marcând nu doar un nou început, ci și o legătură profundă cu creația lumii, mântuirea umanității și istoria sacră. Instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea, Anul Nou Bisericesc aduce cu sine o serie de tradiții și obiceiuri care sunt respectate cu sfințenie de credincioși.
Originea Anului Nou bisericesc
Data de 1 septembrie a fost împrumutată de la tradiția evreiască, în care anul civil începea cu luna Tişri, adică septembrie. În prima zi din luna Tişri, evreii aveau o zi de odihnă și aduceau Domnului o ardere de tot, conform Sinaxarului din Mineiul zilei de 1 septembrie. Această dată a rămas, astfel, un reper semnificativ și pentru creștini, fiind adoptată ca începutul anului bisericesc.
Citește și: Papa Francisc condamnă antiiudaismul, „un păcat împotriva lui Dumnezeu”, pe fondul unui nou val de atacuri împotriva evreilor
Potrivit tradiției creștine, Mântuitorul Iisus Hristos și-a început activitatea publică pe 1 septembrie, când a intrat în sinagogă și a citit profeția din cartea prorocului Isaia: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61:1-2 și Luca 4:18-19). Această zi a devenit, astfel, un simbol al începutului mântuirii, un moment de reînnoire spirituală.
Tradiția creștină și creația lumii
Un alt motiv semnificativ pentru care 1 septembrie a fost aleasă ca început al anului bisericesc este legat de tradiția moștenită din Legea Veche, conform căreia în această zi a început creația lumii. Sfârșitul lunii august, care încheie anul bisericesc, este asociat cu perioada de coacere a roadelor, iar 1 septembrie marchează începutul adunării acestora, un ciclu care reflectă legătura dintre viața spirituală și natura înconjurătoare.
În amintirea acestor evenimente sacre, Sfinții Părinți de la Sinodul I de la Niceea au stabilit sărbătorirea Anului Nou Bisericesc pe 1 septembrie, considerând această dată ca un început al mântuirii creștinilor, evocând intrarea lui Hristos în mijlocul adunării evreilor și vestirea anului bineplăcut Domnului.
Sfântul Dionisie Exiguul și importanța cronologiei creștine
Tot pe 1 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, o personalitate marcantă din istoria creștinismului. Născut în Dobrogea, Dionisie Exiguul este cunoscut pentru faptul că a alcătuit cronologia creștină, fiind primul care a numărat anii începând de la Hristos. Această realizare este esențială pentru modul în care percepem și calculăm timpul în zilele noastre, plasând nașterea Mântuitorului ca punct de referință pentru întreaga istorie a umanității.
Citește și: Papa Francisc, discurs despre criticile aduse comunității LGBTQ+: „Homosexualitatea nu este o crimă”
Este important de menționat că anul bisericesc nu trebuie confundat cu anul liturgic. Anul liturgic, care este structurat în funcție de sărbătorile pascale, începe de la Sfintele Paști și se împarte în trei mari perioade: Triodul (perioada prepascală), Penticostarul (perioada pascală) și Octoihul (perioada postpascală). În schimb, anul bisericesc începe pe 1 septembrie și se încheie pe 31 august, fiind legat de ciclul natural și de sărbătorile dedicate Maicii Domnului.
Tradiții și obiceiuri de Anul Nou bisericesc
De-a lungul timpului, credincioșii au respectat numeroase tradiții și obiceiuri legate de începutul Anului Nou Bisericesc. Una dintre credințele populare este legată de vreme: se spune că așa cum este vremea pe 1 septembrie, așa va fi pe tot parcursul anului. De exemplu, dacă dimineața plouă, vom avea o primăvară ploioasă, iar dacă tună, tradiția spune că urmează o toamnă lungă.
În această zi, este prăznuit și Sfântul Simeon Stâlpnicul, cunoscut pentru viața sa ascetică pe un stâlp de 18 metri, unde se ruga și medita, hrănindu-se doar cu linte și apă. Sfântul Simeon este considerat un protector al pământului și al vremii, iar tradiția spune că nu este bine să faci treabă în casă în această zi, pentru a evita fenomenele meteorologice extreme.