Toți știu despre supereroul Batman și despre toată seria care a înnebunit lumea, însă câți știu despre adevărata legendă a acestui personaj? Cine a fost creatura Batman înainte să ajungă supererou și cum a reușit acesta să bage spaima în localnicii unui sătuc rusesc ascuns a fost un mister timp de ani de zile.
Totul a început când Dmitri Nikonov din Habarovck călătorea împreuna cu un prieten pe râul Bikin, care se varsă în Ussuri, în Rusia. Într-o noapte, cei doi au auzit niște strigăte prelungi, asemănătoare unui bocet de femeie. Zgomotele proveneau de la ceva care nu stătea pe loc, ci se mișca. Amândoi au simțit, după cum a recunoscut Dmitri, un fior pe șira spinării. Pe urmă, aflându-se deja de Vladivostok, au auzit o istorie cu un „om zburător” care ar trăi în sălbăticia taigalei ussuriene, în zona de sud a fluviului.
„Ce ființă misterioasă trăia în acele locuri?” a fost întrebarea unui renumit explorator al ținutului Ussuri, și anume V.K.Arseniev. Acesta scria într-una din cărțile sale: „Câinele meu mergea leneș în urmă. Am văzut pe cărare o urmă de urs, care semăna foarte bine cu o urmă de om. Alma s-a zbârlit și a început să mârâie. Și pe urmă cineva, luându-și avânt, s-a aruncat într-o parte, rupând tufișurile. Alma mi s-a lipit strâns de picioare…În acest moment s-a întâmplat ceva care m-a luat prin surprindere. Am auzit o bătaie de aripi. Din ceață a apărut în zbor ceva masiv și întunecat și și-a continuat zborul deasupra râului. Câinelui i se făcuse în mod vizibil frică și stătea lipit de picioarele mele. În timpul ăsta se auzeau țipete ca niște vaiete de femei…Seara, oamenii din partea locului au început să spună care mai de care că prin părțile acelea trăiește un om care poate zbura”.
Citește și: Monstru sau victimă? Cine a fost, cu adevărat, vampirul Dracula: „Avea obiceiul să-și lipească buzele de rănile nefericiților care îi cădeau în mână”
Numai un sceptic incurabil i-ar fi putut pune la îndoială mărturia: Vladimir Klavdievici Arseniev ținea la reputația sa științifică. Era exclus să relateze ceva neadevărat. Se cunosc și alte întâmplări asemănătoare legate de omul zburător din părțile acelea.
O relatare interesantă este, spre exemplu, cea a unui cunoscător de urme din Extremul Orient, pe nume En Van Șan. Acesta a fost însoțit odată, timp de câteva minute bune, de niște „vaiete de femeie”. N-a văzut pe nimeni și, cuprins de frică, nu s-a mai oprit din fugă mai bine de un kilometru, iar de-atunci nu s-a mai întors niciodată în locul acela. Dar nu cumva l-au speriat niște țipete de pasăre: Când i se pun asemenea întrebări, En Van Șan se simte jignit: a trăit toată viața în taga și cunoaște glasul fiecărei păsări. A fost altceva, o ființă necunoscută lui.
Istorii asemănătoare au fost relatate și de vânătorii care colindau zona munților Pidan. În perioada anilor 1930-1940, au fost auzite „vaiete de femeie”. Este de notorietate și următorul fapt: în 1944, la o fermă din apropiere de Ekaterinovka, în sudul zonei riverane, se aflau la muncă șase soldați cu mai-marele lor. Într-o seară, doi dintre ei se întorceau cu căruța din sat.
Când mai aveau vreo trei kilometri până la fermă, soldații au văzut o imensă sferă luminoasă care se lăsa pe pământ. În momentul când a aterizat, s-au auzit niște vaiete sfâșietoare „de muiere”. Lăsând căruța, flăcăii au rupt-o la fugă spre casă. După aceea au rămas cu o cumplită frică de întuneric și nu mai conteneau să povestească despre omul zburător pe care îl văzuseră.
O adevărată senzație poate fi considerată mărturia unor turiști din grupul lui Alexandr Lazarev. Se aflau în munții Pidan și se opriseră să-și tragă sufletul. Deodată au văzut un om care zbura cu deltaplanul. Le-a atras atenția în mod deosebit construcția „înaripată” a deltaplanului și faptul că aparatul de zbor era condus de un copil. Cineva, apropiind imaginea cu o cameră video, a constatat că nu era nicidecum un deltaplan! Pe peliculă a apărut imaginea unei ciudate ființe înaripate, un liliac enorm cu un chip aproape omenesc.
Citește și: Cele mai înfricoșătoare atracții din lume. De la catacombele pline de cranii, la o insulă de șerpi
Creatura a apărut și în orașul Kiev, cazul fiind semnalat de Nikolai Buciko: „E ceva greu de crezut. N-aș di crezut nici eu dacă nu aș fi văzut cu ochii mei…”. Se întâmpla în 1996. Umblând după ciuperci, Nikolai a observat o pasăre ciudată. Mai întâi a încremenit, pe urmă s-a gândit s-o fotografieze, ceea ce a și făcut. Pe filmul lui unicat se vede o pasăre care aduce mai degrabă a crocodil cu aripi și cu coadă de șobolan.
Această ființă își are sălașul undeva „în direcția Cernobîlului”, pe fundul unei râpe destul de adânci. Buciko nu s-a încumetat să se ducă și să îl caute, căci reușise să-i zărească dinții destul de ascuțiți, iar dimensiunile aripilor i se păruseră cam de un metru și jumătate: „Nu are pene, miroase urât, a groapă de gunoi, iar din câte am înțeles, așa arătau pterodactilii. Îmi dau seama că pare ceva imposibil: noi n-avem nici lumea dispăruta, nici Jurasic parc, de unde până unde pterodactili într-o pădure din Ucraina?”
