Hello! Hola! Bonjour! Ciao! Un singur cuvânt, acelaşi înțeles: “Salut!”. Este o formă de respect şi comunicare şi chiar mai mult decât atât, iar dacă azi sărbătorim Ziua Internațională a Salutului trebuie să știm că ea nu s-a născut din nevoia unei mai mari aproprieri interumane, ci mai ales ca o formă de protest.
Ziua Internațională a Salutului a luat naștere în anul 1973, la inițiativa fraților Brian şi Michael McCormack, şi a fost primită imediat cu entuziasm de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace şi de peste 180 de țări. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul Războiului de Yom Kippur, din octombrie 1973, când Egiptul a atacat Israelul, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa confruntărilor armate.
Scopul acestei zile este să îndemne la comunicare, un instrument pentru menținerea liniștii şi a păcii în lume, salutul fiind o formă elementară de acțiune interumană, un pas important spre realizarea înțelegerii între oamenii de rase, de naționalități sau de religii diferite.
Citește și: Ziua Internațională a Podcast-ului. Cum a schimbat internetul interviurile tradiționale
Pe lângă cuvinte, cea mai elementară formă de salut non-verbal este strângerea mâinilor, gest întâlnit peste tot în lume, dar există multe culturi care îi dau o atenție deosebită şi îi atribuie o formă de respect vecină cu perfecțiunea.
Forme de salut din întreaga lume
Tibet: oamenii îşi scot limba, tradiție veche de mai bine de o mie de ani. Călugării tibetani scot limba pentru a arăta că au venit în pace și nu sunt reîncarnarea unui rege crud din secolul al IX-lea pe nume Lang Darma, care era cunoscut pentru faptul că avea o limbă neagră.
Qatar, Yemen, Oman, Emiratele Arabe Unite: oamenii îşi ating nasurile.
Franța, Italia, Spania, Portugalia, România, America Latină, Ucraina și Québec, Canada: sărutul pe obraz. În Argentina, Chile, Peru, Mexic, São Paulo (Brazilia) și Columbia, un sărut aerian este standard, în timp ce în România, Spania, Portugalia, Paraguay, Italia, dar și în orașe precum Paris sau regiunea francofonă Québec, din Canada, sunt două. În Rusia și Ucraina trei săruturi sunt normele, iar în unele părți ale Franței sunt până la patru săruturi aeriene pe obraji, alternativ. Pentru a adăuga un pic mai multă confuzie mixului, există și câteva reguli complicate de gen și relații. În toate țările menționate, femeile se sarută între ele doar aerian, fără să atingă cu buzele obrazul celeilalte, în cele mai multe dintre cazuri bărbații sărută femeile şi numai în Argentina bărbații se sărută între ei în mod obișnuit cu alți bărbați, care nu le sunt rude sau parteneri.
Noua Zeelandă: Maorii se salută cu un gest numit „Hong”, care înseamnă atingerea nasurilor unul de celălalt.
China, Germania, Zambia, Rwanda și Orientul Mijlociu: strângeri de mână mai speciale. O strângere de mână nu este atât de simplă pe cât pare. În țările din Orientul Mijlociu, de exemplu, strângerile de mână implică doar mâna dreaptă, mâna stângă fiind considerată necurată. Chinezii au o strângere de mână ușoară, în timp ce oamenii care dau mâna cu germanii ar trebui să știe că strângerea s-a încheiat după o smucitură fermă, în jos. Nu sunteți sigur ce să faceți dacă mâna este murdară sau umedă? Există și proceduri specifice fiecărei țări în acest sens. În Maroc, atingeți partea din spate a mâinii drepte pe partea din spate a mâinii drepte a celeilalte persoane pentru a finaliza gestul. În Rwanda, apucați încheietura mâinii celeilalte persoane.
Citește și: Ziua Internațională a Întrebărilor Stupide. De ce considerăm unele întrebări lipsite de inspirație
Zimbabwe și Mozambic: bătaia din palme.
Prima persoană bate o dată, iar a doua persoană de două ori, ca răspuns. Dar fiți atenți la modul în care îți lovești palmele. Bărbații bat cu degetele și palmele perpendicular pe sol, iar femeile cu mâinile înclinate. În nordul Mozambicului, oamenii aplaudă și ei, dar de trei ori înainte să spună „moni” (salut).
Malaysia: se pune mâna la inimă. Ia ușor mâinile celeilalte persoane, în ale tale. Apoi, eliberează-i mâinile duceți propriile mâini la piept, apoi înclinați din cap pentru a simboliza bunăvoința și inima deschisă. Este politicos ca şi cealaltă persoană să returneze gestul. Rețineți că bărbații ar trebui să aștepte ca femeile locale să întindă mâna și, dacă nu se întâmplă, bărbatul ar trebui să-și pună o mână pe piept și să dea din cap ușor.
Cambodgia, India, Nepal, Laos, Thailanda şi Japonia: oamenii se înclină.
Când vine vorba de înclinare, întrebarea nu este doar când trebuie să faci o reverență, ci cum să faci asta. În India, Nepal, Cambodgia, Laos și Thailanda, puneți palmele împreună, într-o poziție de rugăciune, orientate în sus, la nivelul inimii sau chiar mai sus, apoi înclinați capul ușor înainte, pentru a face plecăciunea. În India și Nepal s-ar putea să auziți expresia “namaste” rostită în timpul acestui salut; termenul sanscrit se traduce prin „aplecați-vă sau plecați-vă” și este considerat un semn de respect și recunoștință. În Thailanda, înclinarea este denumită wai și, cu cât împreunați mâinile mai sus, cu atât arătați mai mult respect. În Japonia, pe de altă parte, o plecăciune mai adâncă indică un nivel mai înalt de respect (90 de grade este maxima). Bărbații se apleacă având mâinile în lateral, iar femeile cu mâinile pe coapse. În rândul generațiilor mai tinere, o înclinare din cap (ca o încuviințare, dar ceva mai pronunțată) a devenit noua normă.
Filipine: respectul pentru bătrâni este exprimat de salutul numit „Mano”, prin care se ia mâna persoanei salutate şi se duce la frunte
În lume sunt vorbite, potrivit etnologilor, peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: „Konnichi wa” (japoneză), „Jambo” (swahili), „Ni hao” (chineză), „Bonjour” (franceză), „Ciao” (italiană), „Ahoj” (cehă), „Hej” (daneză), „Şalom” (ebraică), „Saluton” (esperanto), „Hallo” (germană), „Olá” (portugheză), „Zdravstvuitie” (rusă), „Al Salaam a alaykum” (arabă), „Merhaba” (turcă). Totuşi, cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”, care este şi formula universală de salut la telefon.