Iulia Hașdeu a fost singurul copil, născut dintr-o mamă iubitoare cu același nume și având aceeași zi de naștere ca și ea, și din tatăl Bogdan Petriceicu Hașdeu, pe care celebrul savant român Mircea Eliade l-a descris ca fiind „cel mai învățat român al secolului 19”, un filolog al „erudiției înfricoșătoare”.
Iulia era un copil strălucit: putea citi când avea doi ani, putea scrie la patru ani, compunea primele poezii când avea cinci ani, vorbea fluent franceza, germana și engleza înainte de a fi împlinit 10 ani, absolvea gimnaziul când avea 11 ani, iar la vârsta de 16 de ani a fost, se pare, prima româncă care s-a înscris vreodată la Sorbona. Lucra la teza de doctorat despre filosofia populară românească, când s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A murit la 18 de ani.
Interesul ei pentru metafizică și spiritualitate este descoperit, mai ales după moartea ei. Iulia a trăit două vieți, care au fost transpuse în două jurnale: Una reală și una fictivă. În jurnalul de ficțiune, viața ei se desfășoară anticipativ până în 1971. Nu a fost o viață prezisă sau trăită, ci a fost o viață dorită, poate ceea ce ar trebui să fie! În viața fictivă s-a căsătorit cu Prințul Ferdinand, care a devenit rege al României (în realitate el a devenit rege în 1914). Apoi a descris viața petrecută cu Ferdinand în Regatul României, unde pacea și prosperitatea durează 100 de ani.
Citește și: Istoria automobilelor. Cum au fost inventate mașinile și cum au ajutat omenirea de la apariție și până în prezent
Povestea merge până în 1971, când Iulia-regina avea să moară la vârsta de 101 de ani. La sfârșitul jurnalului se află următoarea notă: „Regina Iulia a murit la 21 mai 1971, la ora 11:20, la 101 ani, 6 luni și 6 zile…”.
În jurnalul real, prin ultima notă din septembrie 1888, adresată mamei sale, ea își prezice propria moarte: „Mamă, te las pentru totdeauna. Nu te voi mai vedea. Îmi voi dobândi existența sub un nume necunoscut. Mă voi îmbogăți fără ajutor de la nimeni, pe cont propriu, gloria pe care am visat-o”, potrivit ImperialTransilvania.
Tatăl a fost devastat. Publicase o cantitate enormă de lucrări, articole de revistă, monografii istorice, o remarcabilă istorie critică a românilor, un dicționar impresionant numit Etymologicum Magnum Romaniae, în care trasase și dezvăluise semnificațiile dobândite de cuvinte de-a lungul istoriei lor lingvistice. Descoperise pentru prima dată în domeniul filologiei legea circulației cuvintelor într-o limbă, fusese membru al Academiei Române înainte de a ajunge la vârsta de 31 de ani, lucrase ca șef al Arhivei de Stat, a publicat chiar și opera Iuliei (poezie, proză și dramă scrisă în franceză) la faimoasa editură pariziană Hachette. Dar acum toate aceste interese, muncă, glorie și succes au dispărut. Singurul său copil, un geniu, a murit. S-a retras în orașul Câmpina pentru a-și plânge copila.
Într-o zi, povestește el, a ațipit în studiul său. „Au trecut șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie, fără să-mi dau seama, mâna mea a întins un creion și i-a pus punctul pe hârtie. Am început să simt atingeri scurte și profunde în templul meu stâng, ca și cum aș fi implantat un dispozitiv telegrafic în el. Dintr-o dată, mâna mea a început să se miște neliniștită. Aproximativ cinci secunde, cel mult. Când brațul mi s-a oprit și creionul mi-a scăpat din degete, m-am simțit trezit din somn, deși, eram sigur că nu adormisem deloc. M-am uitat la ziar și am citit foarte clar: „Je suis hereuse, je t’aime, nous nous reverrons, cela doit te suffire. Julie Hasdeu. (Sunt fericit, te iubesc, ne vom revedea, acest lucru ar trebui să fie suficient pentru tine.) Scris și semnat în scrisul fiicei mele”, potrivit Studyromanian.
Citește și: Povestea neștiută despre Vera Renczi, cunoscută și sub numele de „Văduva Neagră”
Ilustrul savant s-a îndreptat spre spiritism. El a purtat corespondență cu astronomul francez Flamarion și cu celebrul spiritist W. Crookes. A găzduit și a participat la ședințele de spiritism de la Câmpina împreună cu un mitropolit, trei generali și un profesor. A vrut să rămână conectat cu sufletul nemuritor al fiicei sale. Iulia a fost cea care i-a dictat, pretindea el, planurile arhitecturale detaliate pentru castel, a cărui construcție a coordonat-o și supravegheat-o cu atenție între 1894 și 1896. Clădirea este plină de simboluri excentrice și ezoterice mistice. Există trei turnuri din piatră, dintre care cel din mijloc găzduiește un templu. La intrare sunt expuse două motto-uri, „Pro fide et patria” a familiei Hașdeu și „e pur si muove” a lui Galileo Galilei. Două tronuri de piatră flanc la intrare, cu doi sfincși de sex feminin, în timp ce cele șapte reîncarnări ale Iuliei sunt gravate acolo, împreună cu douăsprezece legi care aparțin a patru domenii: Religios, moral, social și filosofic. Domeniul religios cuprinde legi precum „credeți în Dumnezeu”, „credeți în nemurirea sufletului” și, de asemenea, „credeți în darul comunicării cu cei plecați”. Legile morale citesc, de exemplu, „iubește și slujește națiunea ta”, în timp ce cele sociale afirmă: „Fii sincer cu tine însuți pentru ca alții să te onoreze” și „onorează munca, pentru că munca este viață”. În ceea ce privește domeniul filosofic, ni se reamintește că, „atunci când refuzi să crezi că nu poți vedea” și „știi faptele, știi adevărul”. Toate aceste legi i-au fost revelate lui Hașdeu în timpul unor ședințe de spiritism, în mod aparent, potrivit Studyromanian.
Castelul cuprinde șase camere, dintre care una este dedicată Iuliei, cu păpușa, bustul, jurnalul și carnetul de matematică expuse, una este camera obscură în care au fost conduse ședințele spiritiste, cu un porumbel de piatră, un suport de lumânare și o statuetă a lui Isus, un alt turn, situat în cel mai înalt turn al castelului, este templul. Acesta include un coridor cu oglinzi paralele, care simbolizează recreerea infinită și o statuie a lui Isus Hristos sculptată de Raphael Casciani, care, potrivit legendei, germanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au vrut să se desprind de la baza sa, dar nu au reușit să facă acest lucru pentru că au fost „loviți de o forță misterioasă”. De fapt, se spune că, în clădire se întâmplă câteva fenomene ciudate: se aude o melodie de pian în fiecare noapte din templu, iar ușa masivă de granit din sala oglinzilor paralele se deschide de la sine în Ajunul Anului nou.
Citește și: Motivul pentru care nimeni nu zâmbea în fotografiile vechi. Era imposibil pentru oameni să facă acest lucru
Senzații suprarealiste? Manifestări paranormale? De ce să nu mergeți și să experimentați atmosfera la prima mână? Castelul Iulia Hașdeu, care a fost inclus pe lista Monumentelor istorice în 1955, găzduiește acum Muzeul Bogdan Petriceicu Hașdeu, deschis între orele 9 și 5, de marți până duminică. Situat la nr.199 pe Bulevardul Carol I din Câmpina, prezintă portrete ale membrilor familiei Hașdeu, fotografii și documente, mobilier de epocă, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog, primele ediții ale lucrărilor sale, precum și picturi valoroase ale unor pictori renumiți precum Nicolae Grigorescu, Sava Henția, G.D. Mirea și Diogene Maillart, potrivit Studyromanian.
La urma urmei, nu există nici o modalitate mai bună de a aduce un omagiu iubirii unui tată disperat pentru singurul său copil geniu decât vizitând locul în care și-a modelat dorința pentru sufletul ei plecat într-o realizare arhitecturală, pe care generațiile viitoare sunt invitate să o exploreze. Întreabă sau admiră în alt mod și simte-te conectat!
