Lumânările au avut mereu scopul de a ne lumina sărbătorile, de mai bine de 5000 de ani, însă, știm foarte puține despre acestea și despre originea lor.
Chiar la începutul erei noastre, au fost dezvoltate niște instrumente asemănătoare cu lumânările, de către Egiptenii Antici, denumite lanterne sau torțe, realizate prin înmuierea unui miez de stuf, într-o cantitate de grăsime animală. Mai mult, aceste torțe aveau fitil, ca o adevărată lumânare.
Primele lumânări
Romanii sunt cei considerați a fi primii dezvoltatori de lumânări, printr-un proces de scufundare a papirusului laminat în seu topit sau chiar, ceară de albine. Aceste lumânări erau folosite pentru a lumina casele, pentru a ajuta călătorii noaptea, precum și în ceremoniile religioase.
În China, lumânările acelor vremuri erau turnate în tuburi de hârtie de orez. Ceara era cea care provenea de la o insectă și se amesteca apoi, cu semințe. În Japonia, lumânările erau făcute din ceară extrasă din nuci, iar la indieni, ceara se producea prin amestecarea fructelor de scorțișoară. În multe ceremonii religioase, aceste lumânări sunt nelipsite. Ceremonii de genul celor, Hanukkah, festivalul Evreiesc al Luminilor, concentrat pe aprindere a lumânărilor.
Evul Mediu
Mare parte a culturilor vestice timpurii era bazată pe lumânări realizate din grăsimi animale. Evul Mediu a adus o îmbunătățire, când au fost introduse lumânările pe bază de ceară de albine. Ca diferență față de grăsimea animală, ceara de albine arde pur și curat, fără a se produce o flacără neagră, care să îți afume încăperea. Aceasta mai are și un miros plăcut și dulce, mai înmiresmat decât cel de seu. Lumânările din ceara de albine au fost deseori utilizate în ceremoniile bisericești, doar că, dacă erau scumpe foarte puțini își permiteau să le cumpere. Până în secolul al XIII-lea, această producție de lumânări era o adevărată afacere în Anglia și Franța.
Epoca colonială
Femeile au fost primele care au contribuit la îmbunătățirea lumânărilor, atunci când au observat că, prin fierberea unor fructe de culoare verde-cenușie niște tufișuri denumite Bayberry, se produce o ceară dulce-mirositoare, cu o ardere curată. Oricum, acest procedeu era destul de dificil, iar popularitatea acestor lumânări s-a terminat foarte rapid.
Citește și: Beneficiile bicarbonatului de sodiu pentru casă și grădină
Odată cu creșterea popularității vânătoarei de balene, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se creează o schimbare majoră în producția acestor lumânări. Este folosită grăsimea de balenă, și nu cea de albine, aceasta neproducând niciun miros respingător și având o lumină mai puternică față de cele din seu. Mai mult, lumânările din seu se înmuiau în căldura verii, iar cele de ceară de albine și balenă, nu făceau acest lucru.
Avansarea tehnologiei în secolul al XIX-lea
Evoluțiile, în ceea ce privește lumânările contemporane au avut loc abia în secolul al XIX-lea. Mai exact, în anul 1820, chimistul francez Michel Eugene Chevreul a ajuns să descopere tehnica de extracție a unui acid, denumit stearic, acești acizi fiind proveniți din grăsimea de la animale. Acesta a dus apoi la dezvoltarea cerii de stearină, care e de o durată mai lungă și are o ardere mai curată.
Apoi, în anul 1834, inventatorul Joseph Morgan participă la dezvoltarea industriei lumânărilor prin crearea unei mașini, care să contribuie la pătrunderea continuă a lumânărilor modelate. Odată cu introducerea acestei producții mecanizate, lumânările au devenit accesibile pentru toată lumea.
Ceara de parafină a fost introdusă abia în anii 1850, după ce chimiștii au aflat cum să separe ceara naturală din petrol pentru a o putea rafina. Parafina a fost de-a dreptul inovația pentru lumânări, arderea ei fiind mai curată, dar și mult mai economică.
Un dezavantaj a avut aceasta, avea un punct de topire mult prea mic. Însă, acest aspect a fost foarte rapid eliminat, prin adăugarea acidului stearic, acesta fiind disponibil pe o scară largă. Anul 1879 a fost cel care a influențat evoluția lumânărilor, producția lor începând să scadă, din moment ce, s-a introdus becul.
Secolul XX
În prima jumătate a secolului al XX-lea, când a crescut industria uleiului și cea a cărnii din S.U.A, a apărut și o creștere a produselor create din ingredientele parafină și acid stearic.
Citește și: Ziua Internațională a Baloanelor. Bucurie multicoloră sau cum au reuşit niște bucăți de latex să deseneze zâmbete pe fața a miliarde de oameni
Popularitatea lor s-a menținut până pe la mijlocul anilor 1980, când a început să crească interesul pentru obiectele decorative și cadourile pe bază de lumânări. Acestea erau disponibile într-o gamă foarte largă, cu forme, dimensiuni și culori diverse, așa că, și interesul consumatorilor a început să crească. Anul 1990 este cel care s-a bucurat de cea mai mare popularitate și de cea mai bună vânzare. În S.U.A., chimiștii agricoli au creat apoi ceara de soia, care era mai eficientă și cu o ardere mai lentă decât cea a parafinei. Pe cealaltă parte a globului, s-a dezvoltat ceara de palmier, care se folosește și astăzi.
Lumânările de astăzi
Deși, au un parcurs destul de zbuciumat, lumânările sunt utilizate și în prezent. Chiar dacă nu mai reprezintă sursa majoră de lumină pentru om, acestea sunt în continuare populare. În prezent, lumânările simbolizează celebrarea, ideea de a marca o poveste, domolesc simțurile, caracterizează o ceremonie sau decorează casa sau un birou.
