Lucrurile pe care le fac oamenii pentru a pierde din greutate sunt uneori îngrozitor de înfricoșătoare. Sunt o mulțime de metode prin care poți scăpa de kilogramele în plus, cum ar fi pastilele pentru slăbit, ceaiurile sau chiar cremele care ar trebui să te scape de grăsime. Însă unul dintre cele mai periculoase moduri este postul. Un bărbat a dus această metodă la extrem și a refuzat să mănânce timp de 382 de zile.
În 1965, un bărbat pe nume Angus Barbieri, în vârstă de 27 de ani, s-a internat la Spitalul Merrifield din Scoția. El era un tip normal, lucra cu tatăl său la un magazin de pește și poate că dieta cu mâncare prăjită a fost ceea ce a contribuit la obezitatea lui. Acesta avea o greutate de 207 kg. El le-a spus medicilor că este pregătit să refuze mâncarea pentru a slăbi și au acceptat să îi monitorizeze progresul. Astfel că, tot acest proces a fost atent supravegheat medical.
La început, Barbieri nu plănuia să se înfometeze pentru prea mult timp. În zilele noastre, majoritatea medicilor susțin că posturile scurte sunt mai eficiente decât cele lungi, iar de aceeași părere erau și medicii din Merrifield, care i-au recomandat tânărului să nu stea mai mult de 40 de zile fără mâncare. Cu toate acestea, pentru Angus, zilele s-au transformat în săptămâni, care la rândul lor acestea s-au transformat apoi în luni. Barbieri a continuat să refuze mâncarea chiar și după acea limită de 40 de zile, susținând că se simte bine. El era setat pe scopul lui și nimic nu-l putea convinge să renunțe.
În tot acest timp el a fost ajutat de medici. Angus a luat doar suplimente de potasiu și sodiu și vitamine, deoarece nu prime nutrienți din alimente. El s-a abținut și în cazul băuturilor, consumând doar lichide cu un conținut scăzut de calorii, cum ar fi apa minerală, ceaiul și cafeaua neagră. Deși spre sfârșit a început să adauge câte puțin zahăr și lapte, dieta cu vitamine părea să funcționeze bine.
Angus s-a internat în spital pentru a fi sub observația medicilor în tot acest proces, însă atunci când doctorii au observat că Angus nu întâmpină probleme, ei i-au dat voie să plece acasă. Din moment ce corpul lui s-a adaptat atât de bine foamei, unul dintre medici a spus că, de obicei, pacienții trebuie să stea în spital pentru a rezista tentației de a mânca, dar Barbieri a arătat o putere de voință uimitoare și a continuat să se țină de post și după ce a ajuns acasă.
Citește și: Dieta vegană vs. dieta bazată pe carne. Care este mai benefică pentru organism
El trebuia să se ducă la spital regulat pentru a își face testele, iar doctorii au observat un nivel foarte scăzut de glucoză în sângele său. Glucoza este practic energia corpului, acesta primind-o din alimente, iar nivelurile scăzute au confirmat că corpul său era în modul de înfometare. Totuși, în mod surprinzător, funcționarea pe un rezervor gol nu a intervenit în rutina lui zilnică și acesta spunea că se simte foarte bine. Singurul lucru pe care trebuia să-l facă tânărul era să-și dea demisia de la locul de muncă al tatălui său, pentru că ar fi fost prea tentant să mănânce din nou.
Pe data de 11 iulie 1966, după 382 de zile, postul ținut de Angus s-a încheiat. Acesta a ajuns de nerecunoscut după ce pierduse 125 kg și își atinsese obiectivul de a ajunge la 82 kg. El a primit și întrecut și record mondial pentru cel mai lung post cunoscut din istorie, cu un an și 17 zile.
Care a fost primul lucru pe care Angus Barbieri l-a făcut după ce a terminat postul
Probabil te gândești că imediat ce postul a luat sfârșit, Angus a mâncat o masă cu cinci feluri de mâncare, mai ales că a suferit de foame timp de mai bine de un an. Însă, el nu a făcut acest lucru și din motive bune. O masă ca aceasta i-ar fi supraîncărcat sistemul digestiv și ar fi fost șanse mari ca organismul să nu-i accepte atâta mâncare.
În schimb, Barbieri a mâncat la micul dejun doar un ou fiert, o felie de pâine cu unt și o cană de cafea. El a declarat atunci că acea masă l-a bucurat enorm, mai ales că și-a simțit stomacul plin doar cu atâta mâncare. El a mai spus, de asemenea, că în afară de faptul că se simțea puțin slăbit, nu a avut niciun efect secundar major la sfârșitul înfometării sale.
După această experiență, Angus a avut mare grijă cu alimentația sa pentru a-și păstra greutatea stabilă. A început o viață normală, cu alimente și porții obișnuite. Medicii au fost șocați de voința sa imbatabilă, dar și de modul în care acesta s-a obișnuit fără mâncare solidă pentru atât de mult timp. Mai mult, ce i-a șocat pe toți a fost faptul că el a reușit să-și mențină greutatea obținută.
Medicii au fost deosebit de îndoielnici inițial. Majoritatea oamenilor care încearcă diete extreme precum aceasta, de obicei sfârșesc întorcându-se în același punct de unde au plecat. Dar, odată ce Angus a revenit la mâncare, el s-a îngrășat doar șapte kilograme.
Citește și: Hrană pentru creier. Există o legătură directă între dietă şi sănătatea mentală, ce alimente să consumăm pentru a preveni depresia, boala secolului XXI
Angus Barbieri s-a mutat în Anglia, unde a început o nouă viață și și-a întemeiat o familie. El este singurul care deține un astfel de record mondial. Guinness a renunțat să mai ofere premii persoanelor care țin aceste posturi extrem, astfel încât nimeni să nu mai încerce acest gen de cascadorii periculoase.
Cum este posibil ca un corp uman să reziste atât de mult timp fără mâncare
În anul 2012, omul de știință australian Karl Kruszelnicki a susținut o lectură la radio, unde a explicat procesele chimice care i-au permis lui Barbieri să supraviețuiască fără mâncare pentru mai bine de un an. Conform medicului, după două-trei zile de înfometare, energia începe să vină din depozitele de grăsime ale organismului. Unele molecule de grăsime pot fi transformate în glucoză, acel combustibil pe care l-am menționat mai devreme.
În teorie, corpul uman poate trăi cu aceste depozite de grăsime până la epuizarea lor, dar după aceea ajungi pe un teritoriu cu adevărat periculos, deoarece vei începe să te hrănești din mușchi. Și cu toate că aceste depozite pot menține corpul în funcțiune, asta nu înseamnă că va fi într-o stare bună de sănătate. De aceea, Barbieri a primit suplimente și a fost monitorizat foarte atent.
Totuși, oamenii de știință consideră că acest mecanism de înfometare are o evoluție biologică și evolutivă profundă. Strămoșii noștri străvechi nu aveau luxul unui frigider plin de mâncare sau un magazin alimentar chiar după colț. Trebuiau să meargă zile întregi fără mâncare atunci când vânau sau căutau plante comestibile. Aceste înfometări puteau fi chiar mai lungi pe timpul iernii. Probabil că durau săptămâni întregi, iar corpul s-a adaptat la aceste condiții în perioade lungi de timp, fără mâncare.
Citește și: Canibalismul, o practică surprinzător de comună peste tot în lume. Zece exemple șocante și reale despre „dieta zombie”
Toate procesele interne, cum ar fi respirația și ritmul cardiac, devin mai lente. Astfel încât, corpul nu este folosit la putere maximă și nu va necesita atât de multă energie. Odată ce strămoșii începeau să mănânce regulat, după perioadele dure cu mâncare puțină sau deloc, atunci toate aceste procese accelerau imediat.
Oamenii care încep înfometarea, adesea observă că la etapa inițială au o claritate neobișnuită în gândire, aproape ca și cum creierul lor funcționează mai eficient. Oamenii de știință au o explicație evolutivă și pentru acest lucru. În perioadele de foame, un creier subnutrit se gândește la o modalitate de a obține mâncare. Dacă creierul s-ar opri când corpul încetează să mai primească mâncare, umanitatea nu ar fi supraviețuit niciodată.
În timp ce înfometarea cu siguranță nu este cea mai bună cale de a slăbi, putem vedea cazul recordului de post obținut de către Angus Barbieri ca dovadă că corpul uman este un mecanism fascinant.
