Ai fost vreodată într-o drumeție și ai simțit brusc greață? Există mari șanse să te fi confruntat cu răul de înălțime. Mai frecvent cunoscută sub numele de boală acută de munte (AMS), aceasta este cauzată de nivelurile mai scăzute de oxigen și presiune a aerului la altitudini mai mari.
Majoritatea oamenilor își revin pe măsură ce corpul lor se obișnuiește cu altitudinea mare, dar, cu toate acestea, dacă nu este tratată, boală acută de munte se poate transforma într-o situație care poate pune viața în pericol. Iată simptomele bolii și cum puteți preveni apariția acestora.
Răul de înălțime. Ce este boala acută de munte și cum o putem evita
Răul de înălțime apare de obicei de la o înălțime de 2.400 de metri. Totuși în funcție de anumiți factori, cum ar fi viteza de urcare sau diverși parametri individuali, ea se poate instala de la altitudini mai mici. Este important să urcăm la o rată constantă pentru a ne climatiza corect, astfel încât să permitem corpurilor noastre să se adapteze la un mediu nou. Oricine poate fi afectat, potrivit propersurvival.com. Vârsta, sexul sau starea fizică a persoanei nu afectează capacitatea de a “experimenta” răul de înălțime. Mai mult, cei care nu au fost niciodată la o altitudine mare ar putea prezenta simptome mai repede decât cei care au mai fost deja la înălțimi mari.
Răul de înălțime este foarte frecvent și se manifestă la mai mult de jumătate dintre persoanele care urcă la altitudini mari. 2.400 de metri poate părea o altitudine foarte mare, dar multe orașe și țări din întreaga lume se află deja la o această înălțime. Destinații populare, precum Machu Picchu din Peru și orașul Shangri-la, din China, se află la 2.400 și respectiv 2.750 metri.
Citește și: Mituri medicale. 10 lucruri despre migrene, explicate de trei mari specialişti. Ce rol au cafeaua, nutriția şi stilul de viață în prevenirea şi tratarea lor
Mai mult, țări precum Columbia, Nepal și cea mai mare parte a Elveției, se află de asemenea la înălțimi de peste 2.000 de metri. Călătorii se pot aștepta să simtă un anumit disconfort la sosire. Mai ales dacă nu au mai experimentat niciodată altitudini mari. Este important să fiți conștienți de faptul că boala la altitudine poate duce la simptome severe dacă nu este tratată. Asigurați-vă că vă odihniți suficient, deoarece chiar și cele mai ușoare simptome pot dura câteva zile până să dispară.
Cauzele răului de înălțime
Cauza principală este urcarea prea repede la altitudini mari. În consecință, rămânerea la aceste altitudini pentru perioade lungi de timp poate provoca, de asemenea, complicații suplimentare, cum ar fi boala cronică de munte. Concentrația de oxigen la nivelul mării este de aproximativ 21%, cu o presiune a aerului de aproximativ 760 mm hg. Cu toate acestea, la altitudini mai mari, această presiune a aerului scade. De exemplu, vârful muntelui Everest are o presiune a aerului de aproximativ 228 mm hg.
Când presiunea aerului scade, există mai puține molecule de oxigen în aer. Deoarece corpul nostru are nevoie de oxigen pentru a supraviețui, acest lucru îngreunează respirația. Respirația scurtă este un semn puternic că presiunea aerului este scăzută. Când există mai puțin oxigen în corpul nostru, inima și plămânii lucrează mai mult pentru a compensa. De obicei, durează una până la trei zile până când corpul uman se aclimatizează la schimbările de altitudine.
Semnele și simptomele răului de înâlțime
Semnele pot apărea după mai puțin de 12 ore și pot dura până la trei zile. Dacă simțiți oricare dintre următoarele ar trebui să vă odihniți și să treceți la o atentă evaluare a simptomelor:
- Amețeală
- Oboseala și pierderea de energie
- Respirație scurtă
- Pierderea poftei de mâncare
- Incapacitatea de a dormi
Simptomele moderate includ:
- Slăbiciune și agravarea oboselii
- Creșterea dificultății de respirație
- Cefalee severă, greață și vărsături
- Presiune la nivelul pieptului și congestie
- Probleme de coordonare și dificultăți de mers
Resimțirea simptomelor intense şi prelungite necesită asistență medicală. Dacă nu este tratat în mod corespunzător, răul de înălțime poate duce la edem pulmonar la altitudine mare şi edem cerebral la altitudine mare.
Edem pulmonar la altitudine mare (EPMA)
În cazul EPMA, lichidul se acumulează în plămâni împiedicând oxigenul să circule corespunzător.
Simptomele includ:
- Cianoza, când pielea, unghiile și albul ochilor, încep să devină albastre</li><li>Confuzie și iritabilitate
- Presiune în piept
- Incapacitatea de a respira, senzație de sufocare noaptea
- Oboseală și slăbiciune extreme
- Tuse persistentă care determină un lichid alb, apos
Edem cerebral la altitudine mare (ECMA)
ECMA se instaurează atunci când țesutul cerebral pierde lichid și se umflă. Simptomele includ:
- Durere de cap
- Pierderea coordonării și dezorientare
- Slăbiciune
- Comportamentul psihotic, halucinațiile și pierderea memoriei
- Episoade comatice
Cine riscă să se îmbolnăvească de rău de înălțime?
Vârsta, sexul și sănătatea nu vă protejează de riscul de a suferi de rău de înălțime. Cu toate acestea, este posibil să aveți un risc mai mare dacă sunteți în următoarele situații:
- Aveți o stare pulmonară sau cardiacă existentă
- Sunteți gravidă
- Nu ați fost niciodată la altitudini mari
- Ați mai avut rău de înălțime, în excursii anterioare
Este important să contactați medicul înainte de a călători în locații de mare altitudine, în cazul în care sunteți sau ați fost în vreuna din situațiile de mai sus.
Cum să previi răul de înălțime
Dacă intenționați să faceți drumeții la altitudini mari, este important să vă aclimatizați corect. Aceste 7 sfaturi vă vor ajuta să faceți acest lucru:
Mergeți pe jos la altitudini înalte
Mersul cu mașina sau zborul până la înălțimi mai mari de 3.000 de metri este prea rapid pentru ca corpul dvs. să se poată adapta la timp cât să nu va provoace disconfort.
Urcați treptat
Aveți ținta de 3.000 de metri, încercați să nu urcați mai mult de 300 de metri pe zi.
Odihniți-vă mai mult
Luați-vă o zi de odihnă la fiecare 1.000 de urcați și asigurați-vă că stați cu cel puțin 24 de ore după ați atins altitudinea de 3.000 de metri.
Dormiți la altitudini mai mici
Dacă urci mai mult de 1.000 de metri pe zi, încearcă să dormi la o altitudine mai mică.
Ascultă-ți corpul
Aflați și recunoașteți simptomele răului de înălțime. Identificați-le devreme și tratați-le în consecință.
Stai hidratat
La altitudini mari, corpul nostru își poate modifica echilibrul de fluide și săruri. Asigurați-vă că beți suficientă apă și electroliți.
Mănâncă mai mult
Oboseala și slăbiciunea se pot instaura mai repede atunci când corpul tău nu are suficientă energie. Evită fumatul și consumul de alcool, deoarece acestea vor crește dificultățile de respirație și deshidratarea.
Ce să mănânci la altitudini mari
Corpurile noastre sunt mai puțin eficiente la altitudini mai mari, comparativ cu nivelul mării. Este esențial să creștem aportul de energie prin carbohidrați de bună calitate. Iată câteva alimente pe care le poți căra cu tine şi care sunt perfecte pentru a fi consumate la înălțimi mari:
- Curmale
- Banane
- Cartofi dulci
- Ovăz
- Orez
Evitați carbohidrații rafinați și zahărul, ca surse de energie. Acestea vă vor face leneși și sunt surse de combustibil mai puțin eficiente pentru corpul dumneavoastră. Creșteți aportul de alimente bogate în fier pentru a ajuta la producția de celule roșii din sânge. Acest lucru ajută la combaterea presiunii mai mici a aerului la altitudini mari. Proteinele animale precum tonul, somonul, carnea de vită slabă și puiul conțin cantități bune de fier. De asemenea, luarea de suplimente de fier poate ajuta.
Creșterea aportului de alimente bogate în potasiu este un electrolit care vă ajută corpul să lupte împotriva stresului la altitudini mai mari. De asemenea, ajută la reglarea echilibrului fluidelor, la reducerea tensiunii arteriale și a nivelurilor de retenție a apei.
Citește și: Adevăratele cauze ale depresiei au fost complet ignorate. De ce nu poate fi păcălit creierul și cât de înșelătoare sunt medicamentele recomandate de doctori
La altitudini mari, corpul nostru lucrează mai mult. Astfel, este important să vă protejați sistemul imunitar. Antioxidanții și alimentele antiinflamatoare vă vor oferi organismului vitaminele și mineralele necesare. Alegeți alimente colorate, precum următoarele:
- Căpșuni roșii
- Morcovi portocalii
- Ardei gras galben
- Legume cu frunze verzi
- Afine
- Vinete violete
- Ciuperci brune
- Conopida albă
Diagnosticul răului de înălțime
Diagnosticul se poate face pe baza simptomelor, presupunând că nu au fost prezente alte condiții de sănătate. Cu toate acestea, odată ce EPMA și ECMA sunt o problemă, poate fi necesară o scanare RMN sau Computer Tomograf, pentru a verifica lichidul prezent în creier.
Tratamentul răului de înălțime
Forma ușoară poate fi tratată printr-o odihnă de câteva zile și lăsând corpul să se aclimatizeze. Dacă simptomele persistă, luați în considerare coborârea la altitudini mai mici. De asemenea, sunt disponibile medicamente fără prescripție medicală care pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Când simptomele sunt foarte severe, spitalizarea este de obicei necesară pentru a preveni apariția EPMA și ECMA.
Medicamente
Aceste medicamente pot ajuta în forma ușoară a răului de înălțime și sunt utile atunci când călătoriți.
- Ibuprofen și paracetamol pentru dureri de cap
- Prometazina pentru greață
- Acetazolamidă
Rețineți că medicamentele doar încetinesc procesul de rău de înălțime. Dacă simptomele încep să se înrăutățească, este posibil să fie nevoie să coborâți sau să vă odihniți o zi sau două. Un medicament frecvent utilizat de alpiniști este acetazolamida, având ca efect creșterea cantității de oxigen din sânge, iar acest lucru accelerează procesul de aclimatizare. Acetazolamida trebuie administrată cu 1-2 zile înainte de a începe să urcați, dar poate fi luată şi în timp ce urcușului. Cu toate acestea, nu este recomandată celor cu probleme renale sau hepatice.
